José Lezama Lima vorbea, în Paradiso, cunoscutul său roman (pe care, în paranteză fie spus, scriitorul îl considera „poem”) apărut în anul 1966 şi ajuns, astăzi, aproape un obiect de cult pentru oamenii de litere din spaţiul cultural hispano-american, despre „seriozitatea bucuroasă” a liricii, sintagmă pe care, după mai bine de patru decenii, în 2007, … Continuă să citești Poezie latino-americană
Antologiile, după umila mea părere, sunt formula perfectă a istoriei literare. Lucia Țurcanu, un bun critic de poezie de la Chişinău, adună în volumul Caligrafii , apărut la Editura Cartier, poemele exponenţiale ale basarabenilor din generaţia ‘70. O promoție de poeţi (atât de apropiați ca vârstă, încât ar fi putut să fie colegi de clasă), … Continuă să citești GENERAȚIA CALOFILILOR
Redutabil exeget al lui I. L. Caragiale (neîndoios cel mai de seamă în prezent), Gelu Negrea ne apare acum în ipostaza d-sale de eseist, pînă la un punct apropiat, după cum putem lesne constata, de spiritul autorului Scrisorii pierdute. Același scepticism, aceeași relativizare a mai tuturor factorilor intrați în colimatorul propriu, aceeași mefiență față de … Continuă să citești Un specific etnic
Editorul a pus în umbră poetul, nu-i nicio îndoială. Altminteri, deloc trecut cu vederea – dovadă grupajul de referinţe critice care încheia antologia Acţiunea interioară şi numele adunate în antologia de acum (au scris despre el Nicolae Manolescu, Laurenţiu Ulici, Eugen Simion, Gh. Grigurcu, C. Stănescu, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Crăciun, Bogdan Ghiu, Tania Radu, … Continuă să citești „Ce creier uriaş are cuvântul”
Proza lui Nicolae Prelipceanu, cea din cel mai recent volum al său, Roman sub acoperire, este o prelungire cu alte mijloace a universului său poetic. Te izbește aceeași notă existențială, aceeași căutare de sine într-un univers confuz, în care micile revelații țâșnesc din întâmplări dintre cele mai anodine, aceeași disperată nevoie de orientare într-o lume … Continuă să citești ÎNTÂMPLĂRI ALE VIEȚII
Relativ puţin cunoscută şi încă şi mai puţin citită în Occident, poate cu câteva excepţii notabile (Boris Pahor, Aleš Debeljak sau Drago Jančar), literatura slovenă contemporană reprezintă o adevărată revelaţie; mai ales pentru cititorul român. Căci, departe de a găsi în cărţile autorilor de limbă slovenă acel provincialism sau acel paseism tematic ori stilistic despre … Continuă să citești A PRIVI ȘI A CITI. SAU DESPRE JOCURILE LITERATURII
Elogiul vanității1, volumul lui Andrei Vieru, mi-a amintit, prin titlu, și nu numai, de cartea filosofului renascentist Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei. Cu deosebirea că m-a amuzat mai puțin. Căci nu despre „a fost odată ca niciodată” este vorba acum, ci despre timpul prezent, adică despre mine, despre tine și despre ceilalți (iată, deja o … Continuă să citești ELOGIUL UNEI NEBUNII CONTEMPORANE
Rareori se întâmplă ca o expoziție „de autor” (dar, din varii motive, cu mai mulți protagoniști!), să nu prezinte riscul de a se îneca în confuzie, derută, redundanță sau imprecizie. Pe de o parte, omogenitatea de stil și tehnică poate crea senzația de oțios (e greu să parcurgi o expoziție a cărei „diversitate” constă doar … Continuă să citești CINCI PENTRU PARADIS
Regizor contondent și sulfuros, Lucian Pintilie și-a împărțit viața între teatru și cinema, ajungând prin interpretările sale dedicate unor texte de referință, clasice sau contemporane, în Pantheonul marilor creatori de spectacol. A avut doi mentori, Victor Iliu și Liviu Ciulei, care dincolo de ucenicia artistică i-au oferit ocaziile de afirmare pe scenă sau pe ecran. … Continuă să citești Despărțirea de Pintilie, despărțirea de o epocă (deloc de aur)
Unchiul Vanea de Cehov părea epuizat de spectacolul lui Andrei Șerban de la Teatrul Maghiar din Cluj. Văzându-l, și încă de vreo trei ori, mi se păruse că nu mai poate să apară nimic nou sub soarele lui Cehov în legătură cu această piesă, după acel Vanja Bacsi absolut memorabil. Dar proprietatea de bază a … Continuă să citești Încă un „Unchi Vanea”
Pe 20 mai 2018 s-au împlinit 104 ani de la nașterea lui Corneliu Coposu. Dispărut cu aproape două decenii în urmă, Seniorul a rămas în inimile celor care au trăit primii ani ai tranziției ca o combinație puțin stranie de istorie și contemporaneitate. O stâncă morală, un om inflexibil atunci când vine vorba despre principii, … Continuă să citești Testamentul lui Corneliu Coposu
Din 2013, există acest ONG sau grup sau asociaţie sau adunare de oameni frumoşi, care nu stau locului, se ţin de tot felul de evenimente şi comit nenumărate gesturi – toate, ca şi ei. Adică frumoase. Se numeşte Contemporanii şi, timp de cinci ani, a organizat aşa: peste 30 de expoziţii de pictură, sculptură, grafică, … Continuă să citești Magie cu doi Contemporani
De șaptesprezece ani, doctorul, scriitorul și profesorul universitar Mircea Gelu Buta organizează la Bistrița, în fiecare primăvară, un seminar de Medicină și Teologie. Multă vreme aflat sub tutela spirituală a IPS Bartolomeu Anania, manifestarea își continuă tradiția cu același fast intelectual și după dispariția înaltului prelat. Printre participanții din acest an s-au aflat înalte fețe … Continuă să citești Medicină, Teologie și Istorie
Ştim, e deja loc comun faptul că orice om (inteligent, fireşte!), atunci când se află în faţa unei opere de artă, îşi pune faimoasa întrebare: „Ce a vrut să spună autorul aici?”. E chestiunea ce străbate întreaga viaţă a instruirii omului, de la copilărie şi până la ultima reflecţie de care e capabilă sapienţa („Puteţi … Continuă să citești Afacerea Arnolfini
Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice, de Constantin Abăluță, col. Plantații, Casa de editură Max Blecher, Muzeul Literaturii Române, 2018, 68 p. Considerat, din 1979 încoace, deținător al unor exclusiviste sau, după caz, anodine obiecte de tăcere, Constantin Abăluță ne aduce în față un munte. Cu versanți greu ori imposibil de străbătut, un munte de … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 23 Din 25 mai 2018. Nichita Danilov, „Epoca Big Data și urmuzianismul”, la Actualitatea: Trăim într-un timp în care lumea reală începe să fie dominată de spațiul virtual. Așteptăm o schimbare majoră, de natură psihică sau spirituală, care să stopeze sau măcar să atenueze degringolada lumii noastre materiale ce pare să alunece în … Continuă să citești revista revistelor
mi-ar plăcea să fiu brațul lui Venus din Milo cu care ea își întinde purpuriul pe buze își mângâie părul și pe care și-l așază sub cap când doarme și visează la brațul ei
De la Mitrea Cocor încoace, actualitatea a făcut multe victime în literatură. În anii, uitați azi ’50, ’60, ’70, partidul stabilea temele după care se călăuzeau scriitorii predați ideologiei în schimbul unei vieți ușoare și a unei celebrități fabricate acolo unde se fabricaseră și temele. Nu exista separație a puterilor în stat, nu exista nici … Continuă să citești LITERATURA ȘI ACTUALITATEA
Pornesc de la întrebarea gazdei lui G. Călinescu de pe când își dădea doctoratul, pusă după ce examenul fusese luat: „tot mai citești, maică?” Așadar, reformulez: tot mai citiți, maică? (Sau taică, dacă preferați.) (Admitem (noi, VR) răspunsuri și de la cei care nu au doctoratul, ba chiar suntem interesați de ele.) Am evitat să-i … Continuă să citești Ce, când, cum citesc scriitorii
Pe vremea când eram încă elev de liceu, printre lucrurile care mă exasperau constant era obsesia dascălilor mei pentru modele umane. Obsesia, atunci ca și acum, se actualiza/actualizează deplin într-una dintre cele mai banale (iritante?!) întrebări: cine e modelul tău în viață? De fiecare dată când intram în conflict cu vreun regulament școlar ori cu … Continuă să citești SUPRALICITAREA MODELELOR
I. Înmormântându-mă,/A,/trup îmi rămâi, al gândirii. O, voi, ch’avete gl’intelletti sani/ Mirate la dottrina, che s’asconde/Sotto’l velame degli versi strani. Dante Recitirea (neapărat recitirea) operei lui Nichita Stănescu ne sugerează două coloane pe care se sprijină imaginar poezia sa: anatomia umană și abstracțiunea algebrică. Ciudată îmbinare, observată de altfel de comentatorii săi. Mă voi ocupa … Continuă să citești ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA LUI A
Instabili emoţional mai mult decât s-ar crede şi adesea superficiali şi verboşi, cu toată ingratitudinea lor proverbială, românii încă n-au uitat că marea familie istorică a Brătienilor şi nu altcineva l-a adus în ţară pe Carol I şi că tot ea, printr-un angajament plin de abnegaţie întins pe aproape trei generaţii, a făurit chipul României … Continuă să citești Un amic de juneţe al lui Eminescu, profesor al prinţului Ferdinand
Un istoric literar trebuie să fie un cercetător atent al presei literare din epoca investigată. Unul dintre cei mai devotați și mai harnici istorici literari, Mircea Popa, ilustrează în chip exemplar această aserțiune. Lăsând la o parte monografiile sale literare, să notez că ultimele sale apariții editoriale sunt legate de investigarea presei: Astra și Marea … Continuă să citești CLUJUL LITERAR DUPĂ MAREA UNIRE*
Tomas Venclova s-a născut în 1937, în Lituania. Poet, prozator și traducător erudit, el este una dintre figurile emblematice ale dizidenței anticomuniste. În timpul comunismului, i s-a interzis să publice, retrăgându-i-se cetățenia sovietică și fiind obligat să emigreze (1977). La invitația lui Czesław Miłosz, a predat la Universitatea din California. Se va întoarce în Lituania … Continuă să citești Balcanii și regiunea baltică
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.