De treizeci şi cinci de ani a avut nevoie revolta din decembrie 1989 de la Bucureşti ca să atingă, să câştige dimensiune literară alcătuind întregul unei cărţi. La fel de mulţi ani a aşteptat literatura ca, asumându-şi un şir de fapte de atunci de la un capăt la altul, să aducă mărturie printr-una din vocile … Continuă să citești DE ŞAPTE ORI CÂTE CINCI ANI DE AŞTEPTARE
Considerat un thriller politic care se transformă pe nesimțite în meditație cu accente metafizice, aducând laolaltă elemente de proză polițistă și narațiune de spionaj, Anihilare, romanul lui Michel Houellebecq, a stârnit, așa cum era de așteptat, controverse aprinse, fiind apreciat de admiratori, dar și pus la îndoială în privința realizării estetice de corul detractorilor. De … Continuă să citești NEANTUL SINGURĂTĂȚII
Aflându-mă pentru scurt timp, la Paris, spre a schimba traseul de vacanță înspre Sudul ensoleillé, am răzbătut prin vânt, prin ploaie și prin aerul semi-polar, atmosfera de iarnă deloc încurajatoare din Orașul Luminilor, cu scopul de a căpăta măcar o clipă de grație. Și chiar am primit acest dar la Centre Pompidou, unde avea loc … Continuă să citești O SUTĂ DE ANI DE „SURREALITATE”
I.L. Caragiale este cel mai ecranizat scriitor român. Pe parcursul unui secol, de la Păcat (regia Jean Mihail, 1924) și până la Două lozuri (regia Paul Negoescu, 2016), operele sale au inspirat 15 adaptări cinematografice, mai mult sau mai puțin libere[1]. În 2024, acestora li s-a adăugat un al 16-lea film: Săptămâna Mare (cu titlul … Continuă să citești CRONICA TERORII, DE LA CARAGIALE LA COHN
Acarul Davison plătește În sala Studio a Teatrului Național din București, Andrei Șerban a pus în scenă încă o piesă prelucrată de Robert Icke, dramaturg britanic care preia subiecte clasice, în tentativa de a le aduce la nivelul de înțelegere al unui public modern, deci schimbat față (și nu numai la față) de cel căruia … Continuă să citești DUPĂ 30 DE ANI: ANDREI ȘERBAN LA TNB
În spatele unui titlu simbolic, Aura Christi ascunde, în ultima carte publicată – Surâsul prințului Mîșkin (Ideea Europeană, 2024) – meditații grave pe tema iubirii, istoriei, morții, prieteniei, creației, credinței în divinitate sau bucuriei de a fi. Lecția controversatului personaj al lui Dostoievski (Idiotul) e de o actualitate covârșitoare: umanitatea autentică, iluminată de iubire necondiționată, … Continuă să citești AURA CHRISTI. PE DRUMUL CĂTRE „TINE ÎNSUȚI”
Nu mai e nimeni în Piața Universității de Traian Radu Ungureanu, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2024, 300 p. Jurnalist la radio BBC în vremea Pieței Universității, Traian Radu Ungureanu poate nu ar fi avut un asemenea impact în societatea spectacolului (Guy Debord) dacă publica un audiobook cu înregistrările de atunci. TRU a ales însă … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 1-2 / 2025 Din 10 ianuarie. Gabriel Chifu, „Ce a fost, ce va fi”: Lumea academică și cea literară tocmai marchează centenarul unei lucrări fundamentale, Istoria civilizației române moderne de E. Lovinescu. Extraordinarul critic și teoretician vorbește despre legile după care s-a făcut transplantarea civilizației apusene la noi în țară. Totdeauna, „de sus … Continuă să citești Revista revistelor
Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe încetarea din viață a scriitorului Constantin Abăluță, remarcabil poet, prozator, dramaturg și traducător. Constantin „Dinu” Abăluță s-a născut la 8 octombrie 1938 la București. A absolvit studii superioare de arhitectură la București și a practicat profesiunea scurt timp, dedicându-se apoi literaturii. A fost și … Continuă să citești In Memoriam Constantin Abăluță (1938-2025)
Din punctul de vedere al unui redactor de revistă, în anii socialismului (care credea că e) biruitor, luna ianuarie era o teribilă amenințare, mai ales în ultimii ani, când cultul știți dvs. cui devenise agresiv. Și asta din cauză că în această lună cădeau cele două zile de naștere: a „lui” și a „ei”. Adică … Continuă să citești ANIVERSĂRILE LUNII IANUARIE
În Contradicția lui Maiorescu (1970), la patru ani de la Lecturile infidele și la doi de la Metamorfozele poeziei, Nicolae Manolescu face un pas mare în direcția „lepădării” de „călinescianism”. Treptată în articleria sa de până atunci, în cronicile literare și-n „teme”, și poate că, de aceea, mai puțin evidentă în ochii cititorilor din epocă, … Continuă să citești CE FEL DE CRITIC A FOST NICOLAE MANOLESCU? (III)
Loc al improvizației geniale, după cum denumește Hans-Georg Gadamer teatrul, loc al evenimentului, al vieții sociale, cum arată experiența în fapt, și teorie a acestui mod de existență artistică, teatrul este sanctuarul în care prezentul actualizează trecutul pentru a înfăptui tot ce nu are semnificație ca act uman, căci doar semnificația reciprocă (M. Eliade) face … Continuă să citești CATHARSIS CARAGIALIAN – ADULTERUL EXISTENȚIAL ȘI SUFE-RINȚA BURLESCĂ
Inaugurăm în acest prim număr al unui nou an al Vieții Românești, această rubrică în care vom re-publica texte apărute în seriile acestei reviste seculare (în ambele sensuri), care să păstreze cât de cât vie o istorie în general uitată. Păstrăm în transcrierea texelor, pe cât posibil, ortografia vremii, inclusiv „Viața Romînească”. În timpul din … Continuă să citești Ce-a făcut „Viața Romînească” pentru literatură?
„…– Vă place poezia? – Mult, foarte mult. – De ce? – Pentru că nu-i un simplu gen literar, cum ni s-a spus la școală ori și la Universitate ori cum repetă manualele și cărțile de critică și astăzi. Poezia nu depinde nici de rimă și nici chiar de ritm și întru nimic de aspectul … Continuă să citești N. STEINHARDT ȘI STAREA POEZIEI
Când și-a lipit mâna mea de obraz am închis ochii și atunci am simțit cum frigul din ea se scurge în mine și-atunci am început să văd momentul când ea l-a întâlnit pentru întâia oară la ieșirea din azilul de noapte și când el i-a cerut o țigară A tras lent și adânc un fum … Continuă să citești ȘAPTE ANI DE PARADIS
Și a fost sunetul ș și a fost litera ș/ Ș. Și interjecția șșs – scrisă pe tabla școlară de o mână rafinată, de verișoară Și fu o iarnă prodigioasă, când am fost botezați prin troiene cât o casă de țară, cu fulgi poststaliniști de nea, de omăt, de zăpadă bunăoară Pe acoperișul bisericii – … Continuă să citești SUNETUL ȘI LITERA Ș
Varujan Vosganian ne convoacă, prin intermediul Editurii Polirom, care a publicat, anul trecut, cea mai recentă producție literară a prozatorului, Dublu autoportret. Memoria unei zile, la un experiment literar, care, fără a fi unicat, nici nu este prea frecvent în creația literară, în general, și anume, la radiografia reflectivă a unei singure zi din experiența … Continuă să citești VARUJAN VOSGANIAN ȘI REFLECȚIA AFECTIVĂ
3 sept. 011. Pocola-Beiuş, 1968 Poate pornind de la sugestia satului din proximitate, schiţând o aglomerare de aşezări umane (dar şi a satelor de dincolo de Criş, ca nişte burguri în miniatură), să-mi fi venit ideea asemănării dealului Piatra Pietranilor cu un Acropolis? – desigur fără … polisul respectiv. Iar în fapt, calcarele dolomitice din care … Continuă să citești PASĂREA DIN ZID – O REMEMORARE DIN ANII ʼ60
Matthieu Ricard, în cartea Pledoarie pentru altruism. Puterea bunăvoinței[1], scrie un adevărat tratat de peste 800 de pagini despre cele două concepte pe care le consideră virtuți majore într-o cultură a păcii și a bunăvoinței: altruismul și compasiunea. Într-o lume ce pare că a luat-o pe calea războiului între națiuni și a conflictelor interne, fie … Continuă să citești CEL MAI FERICIT OM DIN LUME
Fenomenologii ne spun că realitatea este o iluzie, câtă vreme ea se oferă prin ascundere, iar noi nu știm să o scoatem din codul ei, prin urmare, nu știm nici să o înțelegem. Dar cum putem accede la realitate? Cum o putem cunoaște? Simțurile nu ne sunt suficiente, mai e nevoie de o minte care … Continuă să citești DESPRE APARATUL DE GÂNDIT GÂNDURI – CUM IA NAȘTERE MINTEA
(Arta de a lua hotărâri după Anul Nou) Fragmentarium, cu aer cinematografic, la început de an: De revăzut filmul Perfect days, regia Win Wenders. Eroul, un bărbat japonez cu o meserie pe care nimeni nu și-ar dori-o neapărat – curăță toalete publice – și o viață care în mod normal (un fel de normal al … Continuă să citești REZOLUȚIILE, PĂCATELE ȘI LEACUL
Blajul constituie un capitol important de biografie eminesciană – pentru că popasul eminescian din orașul pe care l-a numit inspirat Mica Romă – va avea o influență importantă asupra devenirii sale intelectuale. Elie Dăianu este „un dascăl al Blajului”, adică un cărturar care, prin slujirea catedrei, altarului, prin scrieri și cuvântări, s-a osârduit pentru ridicarea … Continuă să citești ELIE (ILIE) DĂIANU ȘI MEMORIALISTICA LITERARĂ EMINESCIANĂ
De ce cărțile Simonei Popescu sunt percepute atât de prietenos de tinerii (și capricioșii) cititori? Mai întâi, pentru că ea nu cochetează. Nu face didactică populistă. Dar și pentru că îi tratează cu seriozitate pe adolescenți, le recunoaște dreptul de a riposta, de a se simți maturi și (mai ales) independenți, etalând (i)responsabilitatea foarte specială … Continuă să citești … JUVENES DUM SUMUS
Ipostază în prezent mai rară: Liviu Capșa, un poet al socializării. Profesia de avocat îl îndrumă către o multitudine de priviri aruncate asupra lumii din diverse unghiuri, cu o străduință de-a le intui particularitatea, de-a le derula convenabil. Reacția individualizării lirice rămâne în cadrul expresiei textuale. În rest, o imagerie a realului public, comunicată nu … Continuă să citești O PLEDOARIE A NORMALITĂȚII