după 20 de ani Toamna e pe sfârşite… Sutele de cărţi pe care editorii le azvârle pe piaţă ca pe nişte confetti au apărut şi dispărut ascultând parcă de o baghetă magică. Acum aşteptăm cărţile pentru cadouri. E rândul lor. Asta e societatea în care trăim, unde comerţul e rege, iar cenzura economică soţia sa … Continuă să citești PREMIUL GONCOURT ŞI CELELALTE
Răsărit de soare la Prut. Umbra e prima ce trece granița în Patrie din aceeași Patrie. Apus de soare la Prut. Umbra e prima ce trece granița în Patrie din aceeași Patrie. ● Inima mea ca și Patria este locul unde se poate întâmpla orice și chiar se întâmplă: Jos retorica! ● …În acele vremuri … Continuă să citești PATRIE ȘI STAT
O practică tot mai des întâlnită în lumea de azi, mai ales în mediile politice, dar nu numai, mi-a determinat rememorarea unei întâmplări de tot hazul, petrecută prin anii optzeci ai tot mai cumplitei dar și destrămatei epoci ceaușiste. Într-un oraș din Bărăganul agro-industrializat cu sila, racordat și el la rețeaua culturii cât mai din … Continuă să citești PROPRIETARI PE CUVINTELE ALTORA
Acesta ar fi un bun subtitlu la cea mai nouă carte a etnologului și antropologului CAMELIA BURGHELE, de la Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău, specialist cu precădere pe zona Ținutului Silvaniei și una dintre cele mai strălucite personalități din această zonă spirituală a unei culturi ce trebuie să mărturisim că este rămasă … Continuă să citești LA SARMAUA REZISTENTĂ
Ciudată senzația de la lectura textelor lui Dan Sociu. Pe de o parte, făcând figura – forțată teatral – de mizantrop, el privește cu aroganță la cel care ascultă, de parcă ar cuvânta din amvon, de la tribună sau din balconul unui apartament de la etajul șapte; pe de altă parte, vorbește parcă pentru sine, … Continuă să citești JURNAL DE DOLIU & EVADĂRI ÎN REALITATE
Doi factori s-ar cuveni relevați în raport cu personalitatea de excepție care a fost Virgil Ierunca: morala, care în cazul său era una impecabilă și libertatea de care a avut privilegiul de a dispune aflându-se în exil spre a da glas plenar conștiinței sale în vremuri vitrege pentru cei rămași în țară. Grație cuplului Monica … Continuă să citești O CONȘTIINȚĂ EXEMPLARĂ
Toate volumele de versuri semnate până acum de Robert Şerban au o remarcabilă unitate de timbru liric: unul fantezist-ironic, cu substrat, totuşi, mai grav-elegiac, dar şi adesea ludic, cu măsură. Poetul compune mai ales în dimensiuni reduse, notând impresionist instantanee, „gesturi”, câte o „mică întâmplare”, un „detaliu” – evocate peste tot şi sugerând, desigur, o … Continuă să citești ROBERT ŞERBAN, ÎNTRE IRONIE ŞI MELANCOLIE
Dintr-o notă a redactorului de carte al editurii Junimea, Ioan Răducea aflu că prima ediție a romanului lui Nicolae Prelipceanu, Pe scara interioară (Oglinda spartă) a apărut în anul 1987 (la vremea respectivă titlul cărții a fost Scara interioară). Mărturisesc că nu o am și nu-mi amintesc de ea, prin biblioteca mea risipită între Timișoara, … Continuă să citești UN ROMAN AL SCRIITURII
Cercetând mai deunăzi rafturile bibliotecii mele de la țară, am descoperit printre cărțile pe care le cumpărasem în primele descinderi în România, după 1989, romanele lui Vintilă Horia. Pe unele le citisem – Dumnezeu s-a născut în exil (1960) și Un mormânt în cer (1987). Pe altele le lăsasem pe mai târziu și, după cum … Continuă să citești VINTILĂ HORIA ȘI FILOZOFIA RESEMNĂRII
„Pietrele de pe fundul râului/ parcă se mișcă;/ apă limpede.” (Natsume Soseki) Romanul lui Sawako Ariyoshi, Râul destinelor, începe exact când veacul al XIX-lea e gata să se încheie. Iar primele pagini ale cărții sunt întru totul reprezentative pentru ceea ce urmează, aici fiind descrise două personaje feminine care vor marca bună parte din roman … Continuă să citești SAWAKO ARIYOSHI. DESPRE RÂURI ȘI DESTINE
Lumina este Marele Ordonator în Grad de Magie, pe care artistul o recompune, din temelia statutului său angelic și, firește, prin intermediul instrumentarului său de atelier și existențial. Lentila ochiului e cea care descompune – cu migală, cu grație, cu farmec, ba chiar cu știință – unda vibratilă a șuvoiului de fotoni și o transformă … Continuă să citești REFLEXIA LUMINII CA REFLECȚIE
La fel ca mai vârstnicul său confrate Gilles Lellouche, cineastul francez Jonathan Millet este atras de personaje marginale, pe care le urmărește nu doar prin Franța, ci și în jurul lumii. De altfel, după ce studiază filosofie, el petrece mai mulți ani călătorind și filmând în aproximativ 50 de teritorii îndepărtate și greu accesibile (Iran, … Continuă să citești COMEDIILE RATAȚILOR LUI GILLES LELLOUCHE ȘI DRAMELE MIGRANȚILOR LUI JONATHAN MILLET (II)
După ce atâtea personaje importante shakespeariene au beneficiat democratic de reinterpretări și de rezumări pe înțelesul mai tuturor, iată-l și pe eroul cervantesc, faimosul Alonso Quijana, alias Don Quijote de la Mancha, alias Cavalerul Tristei Figuri, alias – până la urmă – tot Alonso Quijana, încarnat într-un mare actor, a cărui personalitate și înfățișare și … Continuă să citești DON QUIJOTE PE CALEA VICTORIEI
La Editura Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, a apărut la Zrenianin, în colecția „Cercetări”, volumul intitulat De veghe la hotarul limbii române. Studii critice privind literatura română din Serbia, vol.1. Autoare este Delia Muntean, o neobosită cercetătoare privind procesul de răspândire și păstrare a limbii române (atât vorbite, cât și literare) dincolo de … Continuă să citești Un compendiu al românilor din Serbia
Ultimul număr din Arhivele Bistriței, Anul X, Fascicula 1 (25) este un număr omagial Iuliu Hossu, Cardinalul mărturisitor la împlinirea a 145 de ani de la nașterea sa. Sunt reunite în acest număr șapte articole, În amintirea Cardinalului Iuliu Hossu așa cum se intitulează rândurile introductive semnate de medicul și scriitorul Mircea Gelu Buta, coordonatorul … Continuă să citești Cardinalul Iuliu Hossu omagiat în „Arhivele Bistriței”
Mircea Nedelciu. Un personaj principal de Iuliana Miu, col. Aula Magna, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2025, 295 p. „Vina” lui Mircea Nedelciu – un om liber, prin definiție – este perpetuată prin exegeții săi. Așa se face că Iuliana Miu și-a luat libertatea de a alcătui, pornind de la teza ei de doctorat, coordonată … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 15 / 2025 Din 4 aprilie. Răzvan Voncu, la Cronica literară: Îmi place că Varujan Vosganian nu se sfiește să fie el însuși și, în secolul corectitudinii politice și al conformismului intelectual, ni se înfățișează așa cum este. Adică un intelectual preocupat de istorie, de valori, de cultură, de identitatea sa și, cum … Continuă să citești revista revistelor
Uniunea Scriitorilor din România anunță cu durere dispariția profesorului și scriitorului Adrian Costache, distins cadru didactic, poet și prozator. Adrian Costache s-a născut la 27 iulie 1944, în comuna Podgoria, Prahova. A fost un apreciat profesor de limba română și scriitor. A fost profesor emerit de limba română în cadrul Colegiului Național „Sf. Sava” din București, din 1978 până în 2014. Acestui colegiu … Continuă să citești In memoriam Adrian Costache
Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe trecerea la cele veșnice a scriitoarei Doina Jela. Absolventă a Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Filologie, prozatoarea, publicista şi traducătoarea Doina Jela s-a născut la 1 martie 1951, în localitatea Vadu, din judeţul Constanţa. Este autoare a unui mare număr de eseuri, cronici, recenzii, interviuri, apărute în … Continuă să citești In memoriam Doina Jela
Premiul Național de Proză „Ion Creangă” a ajuns la ediția a opta Uniunea Scriitorilor din România, în colaborare cu cei care au fost organizatorii evenimentului, Consiliul Județean Neamț și Primăria Târgu Neamț, prin intermediul Centrului pentru Cultură şi Arte Carmen Saeculare a relansat un proiect important care vizează proza literară românească și pe cei care … Continuă să citești MIRCEA CĂRTĂRESCU – PREMIUL „ION CREANGĂ”
Între 1976, când îi apar Introducere în opera lui Alexandru Odobescu și Sadoveanu sau utopia cărții, și 1980, anul primului volum al trilogiei Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Nicolae Manolescu nu mai publică decât Teme 3 în 1978, strângând laolaltă micile eseuri adunate între timp în seria știută, după Teme 2 din 1975. … Continuă să citești CE FEL DE CRITIC A FOST NICOLAE MANOLESCU? (VI)
Nu te lăsa impresionat de operele care caută efectul, care vor să impresioneze și să flateze subiectivitatea. Doar arta autentică ne abate de la noi înșine și ne îndreaptă spre ea. (Mikel Dufrenne) Am avut șansa, prin spectacolul lui Radu Penciulescu, Woyzeck de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, să iau un prim … Continuă să citești WOYZECK – TRAGICOMEDIA DURERII
Activitatea lui Caragiale în calitate de traducător de teatru a fost în genere contestată de editorii săi; cu excepția Romei învinse, drama în versuri semnată de autorul la modă Alexandre Parodi, când este remarcat de Maiorescu („bun traducător al Romei învinse de Parodi”, nota criticul în jurnalul său) – celelalte contribuții ale junelui Caragiale (traduceri … Continuă să citești CARAGIALE TRADUCĂTOR (I)
Pentru mine este uluitor faptul că un element al naturii, care pre-există apariției omului și nu are legătură istorică, ci doar ontologică cu existența civilizației noastre, se dovedește a fi în același timp elementul esențial al unor forme de expresie artistică – lumina. De parcă ar fi vorba de un precursor cu proprietăți inalterabile, necesare, … Continuă să citești VITRALIUL, TRUP AL LUMINII