– Sărutmâna, domnișoară, iată, a venit momentul să ne cunoaștem. E un fel de-a spune „să ne cunoaștem”, pentru că întotdeauna se dovedește că nu știm mare lucru. Dumneata m-ai chemat, așa mi-a zis, în drum spre cabinet, gardianul Vasilache. Cred că este a zecea oară când trec pragul acestei încăperi, iar tu ești al … Continuă să citești INCURABILUL PACIENT
Nu poți să nu rămâi impresionat văzând lista titlurilor volumelor semnate de Andrei Oișteanu. Și, deși am mai făcut-o tot în paginile acestei primitoare reviste, o mai dau o dată: Grădina de dincolo. Zoosophia, Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească, Mythos & Logos, Ordine și haos. Mit și magie în cultura tradițională românească, … Continuă să citești NARCOTICE DE TOATE ZILELE
Desprinderea de țărm era titlul celui de-al doilea volum de poezii al lui Ilie Constantin, poet care s-a ilustrat, în scurta dar fecunda sa carieră literară petrecută în România, prin lirica sa, dar și prin traducerile din italiană (Salvatore Quasimodo, Umberto Saba) și articolele sale critice din România literară a anilor șaizeci-șaptezeci ai secolului trecut. … Continuă să citești Ilie Constantin la „Desprinderea de țărm”
Deşi mult mai tânăr decât alţi scriitori basarabeni consideraţi optzecişti, Ghenadie Nicu a debutat editorial mai devreme decât colegii din aceeaşi promoţie literară. Şi a plecat la ceruri printre primii din generaţie (în 2019, înainte de a-şi vedea tipărit ultimul volum de poeme, aflat la editură pentru ultimele corecturi), parcă grăbindu-se să ne pună la … Continuă să citești „ERAM ATÂT DE SINGUR ȘI ATÂT DE STRĂVEZIU”
Horia Gârbea ne-a captat atenția printr-o producție poetică a bunei dispoziții manifeste. Umorul devenise procedeul d-sale favorit de comunicare într-un spectacol de asimetrii ingenioase pe care le exploata prin complicitatea cu cititorul lesne de atras pe un asemenea făgaș. Bonomia auctorială contacta curent bonomia publică. În ultimul volum al poetului apare însă o ușoară reorientare. … Continuă să citești Dincolo de umor
Scriind despre poeziile sale, spuneam altă dată că Lucia Negoiță, remarcabil „slujbaş la TVR” după 1989, instalată cu arme şi bagaje într-un nou şi acaparant limbaj, aduce cu sine în poeziile noi ceva din lapidaritatea rezervată verbului („vorbirea rapidă / prin numere / informe…”) de bogăţia imaginii complementare. De aici, frazări avare, enunţuri suspendate şi … Continuă să citești De vorbă despre cuvinte
Cartea lui Sorin Delaskela, Destrămare, îmi amintește de romanele scriitorului american de origine română Constantin Virgil Negoiță și de teoretizarea de către el a unui nou tip de literatură, pe care a numit-o fuzzy. În viziunea antiaristotelică a acestuia, în care terțul este inclus, contururile se întrepătrund, limitele sunt variabile, scrisul însuși devine o combinație … Continuă să citești TRISTEȚI CREPUSCULARE
Data trecută am recenzat cartea domnului Gabriel Cornuțiu despre substratul dacic al limbii române și cu acel prilej am putut vedea cât de stăruitoare a fost preocuparea pentru originea noastră dacică, alături de cea latină și cu timpul împletită cu ea, de-a lungul întregii noastre istorii. Ne vom opri astăzi la o altă carte privitoare … Continuă să citești N-a fost să fie sau scrieri pierdute despre daci
„Într-un anume sens, scrisul şi literatura în ansamblu sunt întotdeauna dialogice, deoarece implică aducerea în prin plan a tuturor vocilor – şi contravocilor – pe care scriitorul le poartă în sine, precum şi stabilirea unui nou raport de forţe între acestea. Ţine de seriozitatea fiecărui scriitor să evoce sau să invoce aceste voci diferite, adică … Continuă să citești J.M. COETZEE – LITERATURĂ, REALITATE, VIOLENȚĂ
Într-o ținută tehnică și artistică impecabilă, volumul de debut al lui Silvan Stâncel dă expresie unei conștiințe poetice și căutărilor sale, configurând o altă latură a personalității autorului. Cunoscut ca interpret, chitarist, compozitor, textier, adică artist muzical în termeni mai largi, Silvan Stâncel aduce, de această dată, în spațiul public un volum de versuri, original … Continuă să citești IUBIREA ÎNSEAMNĂ LIBERTATE
Ca să-ți intitulezi o expoziție personală cu peste 40 de tablouri între-un fel original și provocator, adică Oglinzile tăcerii, mi se pare un act de mare curaj și de nonșalanterie (!). Noroc însă că acest curaj manfișist al titlului (altminteri, foarte iscusit!) e sprijinit de toate – absolut toate – lucrările de pe simeze. Având … Continuă să citești MAREA NĂLUCEALĂ
Fără îndoială, Toma Enache este un deschizător de drumuri în cinematografia română, și nu numai. La prima vedere afirmația poate părea hazardată sau encomiastică, așa că mă grăbesc să argumentez. Actor și regizor de teatru1, Toma Enache (n. 1970, Constanța) nu a rezistat tentației de a trece în spatele camerei de filmat. Primul său lungmetraj, … Continuă să citești ÎNTRE CHIN ȘI AMIN, PRIMUL FILM ARTISTIC DESPRE EXPERIMENTUL PITEȘTI
Amintirea este floare din ce în ce mai rară în lumea noastră de azi, interesată de cu totul altceva decât de identitatea ei, adică de trecutul ei. Teatrul este, oricum, o artă a perisabilului, a uitării. Dacă e să-l credem pe Marin Moraru, care spune, într-o carte recentă cu el și despre el, alcătuită de … Continuă să citești MARIN MORARU
„Heureux qui, comme Ulysse, a fait un beau voyage”, versul lui Joachim du Bellay te însoțește ca o muzică de fond atunci când citești O călătorie spre marea interioară, superba carte a lui Romulus Rusan, scrisă ca urmare a voiajului făcut de el și de Ana Blandiana în jurul Mării Mediterane, în anul 1982, cu … Continuă să citești Heureux qui, comme Ulysse
freamătul subtil al stingerii, de Monica Rohan, Editura Eikon, București, 2019, 114 pagini. Un număr rotund de poeme – o sută. După douăsprezece volume, dintre care două de povestiri pentru copii (1983 și 1990), Monica Rohan exclamă acum, „peste apele ruginite”, la aproape patru decenii de la momentul debutului: „O, Caron! dezleagă luntrea, te du!”. … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 5 / 2020 Din 31 ianuarie. Irina Petraș, eseu: Pe lângă imaginația creatoare și lipsa de imaginație, există și cazul primejdios al imaginației mediocre. O imaginație de mâna a doua, care se oprește la mijlocul gestului ei interpretativ și creator și se lasă în voia spaimelor. Ochii minții sunt neexperimentați, gândirea e slabă, … Continuă să citești revista revistelor
Poet, critic literar, kavafolog de seamă și important bibliograf al lui Yorgos Seferis, Αnghelos Sikelianos, Odisseas Elytis, Manolis Anagnostakis, Alexandros Kotzias, Yorgos Katsimbalis, Dimitris Daskalopoulos s-a născut în 1939 în Patras. A studiat dreptul la Universitatea din Atena. Debutează în 1963 cu placheta de versuri Plecare în larg (Απόπλους). Este autorul a peste optsprezece cărți, … Continuă să citești Poeme de Dimitris Daskalopoulos
Încă Alexis de Tocqueville, în îndepărtații ani o mie opt sute, observa că în țările care adoptaseră democrația – și el se referea mai ales la obiectul marelui său studiu, America – dorința de bogăție este de neoprit, fiind – el nu folosește acest cuvânt, că nu era în uz, dar asta spune – motorul … Continuă să citești Triumful lăcomiei
Cuvintele sunt sensuri ale imaginației explozive ce evadează necontenit spre înșelătoare și tainice înțelesuri. Toth, zeul scrierii, este cel care ucide, şi trimite în lume vinovaţi şi învinuiţi, ce aparţin unui alt spaţiu decât cel mundan, – spaţiului estetic al creației. Cele mai importante opere pot reduce lumea la forţele elementare: ura, frica, dorinţa, răzbunarea, … Continuă să citești SPECTACOLUL LIMBAJULUI
Ce are foarte diferit comunismul românesc prin comparație cu alte regimuri comuniste? În primul rând aș spune că, la început, comunismul românesc e foarte represiv. Trebuie să ne amintim că Stalin a avut un dinte împotriva României pentru că aceasta a invadat Uniunea Sovietică, trecând dincolo de Nistru, împreună cu Germania nazistă. Aceasta reiese și … Continuă să citești „ROMÂNIA, O ȚARĂ DE REȚELE NU DE STRUCTURI”
Ileana venise o singură dată în Scăeni, dinspre Bucov. După Albeşti, şoferul de ocazie o luase peste Dealul Seciu. Vă duc pe scurtătură, a spus. Era un cer de carton. Sus, pe vârful dealului, s-au dat jos din maşină să vadă locurile. Era păcat să pierzi o privelişte cu miezul de gând în ea. Ca … Continuă să citești DE LA SECIU LA HRAMUL PLOIESCILOR. ȘI O REPUBLICĂ
Cu ce altceva să compari deflagraţia unei supernove, dacă nu cu strălucirea unei minţi precum a Hypatiei aprinsă în noaptea adâncă a primelor veacuri de fundamentalism creştin? Faptul extraordinar că această martiră, cea dintâi femeie matematician, astronom şi conferenţiar din lumea antică, a avut curajul să proclame, în plin misticism, libertatea gândirii şi emanciparea cercetării … Continuă să citești FARUL DIN ALEXANDRIA
*s*o*s mă uit la mine încă nehotărâtă /care să fie ultimele haine/cum îi este mai comod pământului să se întrepătrundă prin stofe colorate negre sau albe care ar trebui să fie ultimele cuvinte /de bun-simț mai lăsați-o-ncolo de jale lumea crește în frumusețe dacă știe când să dispară când să-și croiască ecrane imense reconectată la … Continuă să citești poeme
Proiectul „omului nou” forjat în patul procustian al comunismului, prin care se urmărea eradicarea răului prin eliminarea „elementelor nocive” din societate, cu ajutorul „reeducării”, adică al „spălării creierelor” (sinonim al dezumanizării) este, măcar parțial, un proiect reușit. Idealul „omului multilateral dezvoltat” îl regăsim, azi, la nivelul idealurilor părinților consumatori de parenting, care-și propun același lucru … Continuă să citești LITERATURA FERICIRII