Anul Proust s-a deschis în ianuarie la Paris cu expoziţia „Marcel Proust, un roman parisien” curatoriată de Anne-Laure Sol. Expoziţia de la Muzeul Carnavalet, proaspăt renovat şi redeschis, fusese vernisată în decembrie pentru că se împlineau 150 de ani de la naşterea lui Proust, dar a putut fi vizitată pînă în aprilie pentru că… e … Continuă să citești Anul Proust
Puncte de reper în istoria literaturii române de Nicolae Oprea, col. Eseuri, Editura Limes, Florești-Cluj, 2022, 250 p. Cine și în ce ipostaze își mai amintește astăzi, de pildă, de Vasile Voiculescu? Echinoxistul Nicolae Oprea, iată, în această carte din colecția coordonată, la Limes, de Ștefan Borbély: „Dintre poemele voiculesciene, pe «lista neagră» a Securităţii … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 39 / 2022 Din 30 septembrie. Nicolae Manolescu la Editorial: Să semnalez (a câta oară?) unele din opreliștile puse de „pedagogii de școală nouă” în calea educației liberale, provenite, majoritatea, din political correctness, stupida doctrină decedată și dezgropată de câteva ori în ultima jumătate de secol… Prima este concepția egalitaristă dominantă în gândirea … Continuă să citești revista revistelor
Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu deosebită tristețe dispariția poetei Iolanda Malamen, personalitate aparte a lumii literare, deopotrivă prozatoare, critic de artă, artist plastic. Iolanda Malamen s-a născut la 28 aprilie 1948, la Ploiești, a urmat studii neterminate de medicină veterinară. A debutat cu poezie în revista Cronica, în 1967, iar editorial … Continuă să citești In Memoriam Iolanda Malamen (1948-2022)
Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe încetarea din viață a academicianului Eugen Simion, fost Președinte al Academiei Române (1997-2006), preşedinte al Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române (2006-2022), critic și istoric literar de o deosebită notorietate, autor al unei vaste opere de autor și editor. Eugen Simion s-a născut la 25 … Continuă să citești In memoriam Eugen Simion
În zilele noastre, când literatura pare a fi din ce în ce mai departe de centrul viu al actualității, mai ales după importanța pe care i-o acorda, în mod viclean, regimul comunist, întrebarea din titlul acestor rânduri ar putea lămuri multe lucruri sau n-ar putea lămuri nimic. În anii ’30 ai secolului trecut, 1934, 1935 … Continuă să citești DE CE SCRIU SCRIITORII?
I. Paltonul întors pe dos M-am tot întrebat cum e posibil ca într-o țară ca a noastră, mai ales în Regat, unde celebrii „gurmanzi” preferă meniuri picante, cu o atât de sonoră moștenire avangardistă, tinerii poeți români să fie total imuni la experiment. Fac o paranteză care s-ar putea să fi jucat un rol important … Continuă să citești Poezia românească a început cu DA-DA
Printre atâţia octogenari congeneri, trăiesc acum un sentiment de descumpănire. Cum au putut trece atâta vreme, atâtea vremuri, ca să ajungem, măcar câţiva dintre noi, la etatea venerabilă de acum? Pentru Doamnele generaţiei noastre, întrebarea e ceva mai delicată, fiindcă e foarte greu de acceptat, în ciuda satisfacţiei că s-a putut număra până la această … Continuă să citești GABRIELA MELINESCU, ÎN AMINTIRE ŞI ÎN POEZIE
„Eroarea provine din excludere” Blaise Pascal Trăim într-un timp al uitării semnificațiilor. Înţelesurile devin ilicite în lumea noastră de bezmetic carnaval. Nu trăim nici drama, nici comedia, iar tragedia e uitată sau devine fantoşă grotescă… Am născut şi ne complăcem într-un anturaj al mediocrităţii… Conjugăm mereu idealuri, ce se dovedesc strategii ale mistificării. Ne sprijinim … Continuă să citești ÎNGERUL SCENEI
La începutul lui august, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Marin Preda; nu putem să nu amintim faptul că marele prozator teleormănean a murit (în condiții încă neclare!) în primăvara anului 1980, în camera sa de la Palatul Mogoșoaia, pe atunci Casă de creație, relaxare și socializare, cum am zice azi, a … Continuă să citești MARIN PREDA SAU ROMANELE INIMILOR SECȚIONATE DE ISTORIE
omul acesta ei cum nu știați omul acesta cu epoleții sub piele și kimono parfumat care se transformă-n statuie ecvestră și se-mbăiază în ape înghețate omul acesta care râde și se-nchină când trebuie care poartă siberia-n buzunar și butoni atomici la manșete omul acesta care amestecă timpurile istoriei precum pachetul de cărți care te bate … Continuă să citești poeme
Scriptor Să scrii să tremuri să afli să scrii peisajele jucându-se cu noi de-a v-ați ascunselea umbrele ce nu sunt decât miezul ușor al lucrurilor gemetele egoiste ce le indică drumul memoria ce nu lasă nimic să dăinuie incomensurabilul măsurând doar despărțirile scurte așadar să scrii să tremuri să afli să scrii gata parcă a … Continuă să citești poeme
1. Deasupra mea un întuneric sticlos zace ca o cangrenă presărată cu stele cu zgomote fluide si foșnete mici cu plescăituri animalice, se izbește necontenit de carnea tumefiată a țărmului Stau nemișcat o întrebare O zeamă verzuie mă părăsește și mă lasă atârnat de cer ca o rufă murdară 2. Acum sunt o imagine pe … Continuă să citești poeme
Dacă ar fi să aleg o singură caracteristică prin intermediul căreia să fac diferența între generația de ieri și cea de azi – și, când spun cea de azi, iau ca reper copiii și tinerii de 10-19 ani care îmi intră în cabinetul de psihoterapie – aceea ar fi nepăsarea. Nu pot măsura contribuția perioadei … Continuă să citești CERCUL VICIOS CE ÎNTREȚINE RĂUL
Tahitiana Soarele își aruncase cămașa de aur în râu – din falia secretă a timpului venea fluturând cravașa nevastă-mea călare pe bicicletă… – M-am săturat, madam de jocuri erotice! Te anunț că divorțez și plec în Țările de Jos unde îmi voi cumpăra o tahitiană de ciocolată creată de Gauguin un agent de bursă faimos, … Continuă să citești poeme
Ajuns, la începutul anilor 30, în calitate de atașat de presă și cultural la Legația Regatului României la Varșovia, Aron Cotruș informa conducerea Direcției de presă din Ministerul Afacerilor Străine /30 aprilie 1931/, că „a propus poetului Emil Zegadłowicz traducerea în limba polonă a unui volum de poezii alese din Eminescu… iar strălucitul tălmăcitor în … Continuă să citești ARON COTRUȘ, AMBASADOR AL CULTURII ROMÂNE ÎN POLONIA ȘI EMIL ZEGADŁOWICZ, PROPAGATORUL EI*
Dacă sistemul solar ar fi redus la scara unei monede, atunci galaxia (intuită încă din 1734 de către Swedenborg ca „univers insular” în oceanul cosmic) ar avea întinderea Australiei şi ar fi presărată cu miliarde de monede, cea mai apropiată de noi aflându-se la 30 de metri. Doar că galaxiile au dinamica unui fluid, mai … Continuă să citești Lapte matern
„Dirijorul se exteriorizează prin gesturi. El devine om abia în fața orchestrei”, avea s-o spună mereu maestrul Corpade, omul cel mai tăcut și retras pe care l-am văzut vreodată în acest domeniu. Aflat dincolo de cincizeci de ani, devenit celebru datorită unui stil propriu de interpretare, el a devenit marfă bună de export, adică este … Continuă să citești GESTICĂ PROGRAMATICĂ
Golam Arslan, în încercarea de a-și încheia fermoarul de la pantalonii trapez mult prea strânși pe trup, scăpă un vânt tulbure, asemănător cu mirosul berbecuțului insuficient de prăjit, servit cu mâini și gesturi sfioase de mătușa Ghiulem, în a treia zi după Ramadan. Unchiul Daut trebăluia fluierând cu burta plină, în dorul lelii, prin chioșcul … Continuă să citești DELICIILE UNCHIULUI DAUT
Identitățile colective sunt cârje pentru paralitici, scuturi pentru fricoși, paturi pentru leneși, creșe pentru iresponsabili, dar constituie, în egală măsură, și adăposturi pentru săraci și slabi, un port protector pentru naufragiați, un sân al familiei pentru orfani, o țintă glorioasă, de mult râvnită, pentru rătăcitori dezamăgiți, o țară a făgăduinței pentru pelerini obosiți, o turmă … Continuă să citești C. G. Jung, A. P. Cehov, Margueritte Yourcenar, Francesco Guicciardini
Jurnalul este genul cel mai dependent de numele autorului, ne interesează în măsura în care ne este interesant autorul și e complementar altor produse ale acestuia. Excepțiile descriu experiențe existențiale unice, cazuri particulare ale dramelor globale, precum, d.e., jurnalul Annei Frank. Un fel de particularizare a problemelor existențiale globale, este și Jurnal-ul precar al Tamarei … Continuă să citești Cum se șlefuiește nimicul
Evocând „ceasuri de demult”, Monica Pillat ne oferă mărturia unei lumi apuse prin condeiul unui exponent reprezentativ al său. O lume pe care un regim totalitar a sacrificat-o și care n-a mai putut fi reînviată, astfel cum dispare o specie de viețuitoare sau plante. Absorbită de un trecut de care nu ne-am putea apropia fără … Continuă să citești În lumina crepusculară
Un titlu îndeajuns de insolit, evident oximoronic, Edenul tăcerii rele – e pus pe coperta celui mai recent volum de versuri al lui Sebastian Reichmann, poet o vreme bilingv, româno-francez, călător între Paris şi Bucureşti, reîntors la expresia de baştină odată cu Umbletul şopârlei (1992), unde erau recuperate poezii scrise cu vreo două decenii mai … Continuă să citești SEBASTIAN REICHMANN ÎN FAŢĂ CU „EDENUL TĂCERII RELE”
Am mai scris și cu alt prilej că Dan Perșa este un prozator de la care nu știi niciodată la ce să te aștepți. Nicio carte a lui nu seamănă cu precedenta, ca și cum, plictisit de propriul său efort narativ, autorul simte nevoia să evacueze masa de lucru și să se apuce de ceva cu … Continuă să citești DANTE, PETRACHE LUPU, CIORAN & CO.