I Multă vreme după apariţia nuvelei mele Secretul doctorului Honigberger în Revista Fundaţiilor Regale, primeam aproape zilnic scrisori şi telefoane din partea cetitorilor nelămuriţi. Eram întrebat îndeosebi ce se întâmplase în realitate în strada S, de ce se prefăcuse d-na Zerlendi că nu mai mă cunoaşte şi unde dispăruse acea imensă bibliotecă în care lucrasem … Continuă să citești POST-SCRIPTUM
Acest text este rezumatul unui studiu pe care l-am redactat și publicat drept postfață, la încheierea traducerii în limba greacă a romanelor lui M. Blecher, dusă la capăt între anii 2020-2024 și apărută la editura ateniană Loggia. Decenii la rând, scriitorul româno-evreu M[ax] Blecher (1909-1938) a rămas practic necunoscut în țara sa și în afara … Continuă să citești MAX BLECHER, MARELE BOLNAV AL LITERELOR ROMÂNEȘTI
Introducere, contextualizare Influențat de ideile unui filosof de ocazie, prea puțin cunoscut în România sau insuficient valorificat cultural atunci când își publica opera – principele Grigore Sturza, care în 1891 scotea în franceză lucrarea Les lois fondamentales de l’univers – Alexandru Macedonski își va compune schițele teoretice despre anumite aspecte ale naturii, existenței sufletului, dar … Continuă să citești CONCEPTUL DE ARMONIE ÎN VIZIUNEA ESTETICĂ A LUI MACEDONSKI
Există în exegeza blagiană comentarii, interpretări și trimiteri care, mai mult sau mai puțin direct, îl leagă pe Blaga de gnoză. Motivul frecvent invocat în favoarea gnosticismului este acela al fundalului cultural românesc, cu care Blaga se simte solidar stilistic. Am fost obișnuiți să considerăm acest fond cultural unul creștin. Dar românii sunt creștinați până … Continuă să citești ESTE BLAGA UN GÂNDITOR GNOSTIC? MARELE ANONIM ȘI TRANSCENDENȚA SLĂBITĂ
atelier/poezie ei ei ce zici Bebs asta am ajuns – un străin în ochii ei în visele lor și nu știu dacă femeia asta de fum și lumină amară de țărână și vis a fost vreodată a mea sau totdeauna a pustiului privesc în oglinzi – numai ochi năpădiți de tristețe „nu vei prinde … Continuă să citești Poeme de Ion Tudor Iovian
atelier/proza (fragment) Au dormit înfășurați în mantale, noaptea se făcea frig. Din spatele lanurilor de ovăz sălbatic și a tufișurilor se auzeau schelălăielile șacalilor. Au mers până când soarele a ajuns deasupra lor și, deși era cel mai departe de pământ, ardea mai tare ca oricând. Au avansat proiectându-și corpurile prin pulberea nisipurilor, din … Continuă să citești 3300 DE PERECHI DE PALME
Mircea Popovici (21 aprilie 1923-31 martie 2014) „este unul dintre ultimii reprezentanți ai «generației pierdute» (și regăsite), un martor de neprețuit al unei perioade literare fascinante din istoria literaturii române. A frecventat cenaclurile lui Vladimir Streinu, Mircea Damian, dar și «Sburătorul» lui Eugen Lovinescu, unde a pătruns alături de prietenul său, Constantin Tonegaru. În aprilie … Continuă să citești MIRCEA POPOVICI: „GENTLEMAN GHERAN”
În numărul 3 / 2025 al revistei Viața Românească au apărut fragmente din corespondența purtată de marele nostru anglist și americanist Ștefan Stoenescu, în intervalul 3 martie 1991 – 15 septembrie 1999, cu unul dintre discipolii săi – cu voia dumneavoastră, George Volceanov. Ulterior ne-am reprofilat pe corespondența electronică. În ciuda prostului meu obicei de … Continuă să citești ÎNVĂȚĂTURILE LUI ȘTEFAN STOENESCU CĂTRE (UNUL DINTRE) DISCIPOLI (II)
(fragment) „Dumnezeu nu dă cu zarurile” – i-a scris Einstein lui Max Born în 1926 în urma lecturii interpretării sale statistice a tinerei mecanici cuantice. A faptului că proaspăta disciplină, stranie și greu descifrabilă, nu poate face predicții certe cu privire la fenomenele realității, decât unele bazate pe probabilități. Ceea ce întemeietorul relativității nu putea … Continuă să citești JOCUL DE-A LUMEA
(fragmente de roman) ZĂVORUL Concluzia bunăstării pe care mi-am ales-o este venirea morții. Stau întins, cu ochii închiși, într-o atmosferă temperată de umbra draperiilor ermetice. Am ajuns la libertatea de-a nu-mi păsa prea mult nici dacă aerul ar avea probleme să circule prin mine. Nu mai acord de mult atenție finisajelor arhitecturii interioare, ceea … Continuă să citești JURNALUL ASCUNS
Mircea Martin și etica actului critic: reflecții la un moment de omagiere academică Este o mare onoare, poate cea mai mare pe care o poate avea un intelectual, participarea la un demers de omagiere a valorii. Omagierea este dublată de bucurie, de bucuria aparte a filiației, atunci când valoarea omagiată joacă un rol în propria-ți … Continuă să citești DESPRE MODELE ÎN CRITICA DE AZI
bătrânul din apartamentul nr. 7 bătrânului cu veșminte demodate îi place supa fierbinte. doar vecina de palier îi duce pensia și corespondența. nu-i place să deschidă ușa străinilor (bătrânul crede mai degrabă în blândețea cuielor decât în sinceritatea semenilor). candela îi luminează chipul. în tăcere bătrânul își pregătește supa. se simte obosit. cu o veche … Continuă să citești poeme de MIHAELA OANCEA
doar închipuie-ți închipuie-ți doar închipuie-ți că am fi vii că am țâșni din pământ ca din mame copii de bunavestire sau poate de florii că ne-am iubi toată vara printre raze zglobii cu foșnete verzi și-apoi vag arămii iar după serbarea din urmă a sfintei marii cu cei mai dulci struguri ți-aș scrie poezii închipuie-ți … Continuă să citești poeme de ALIN DOBAI
Pragul orelor Un loc bine păstrat în memoria acestor alei când imaginile din curțile caselor părăsite se strâng în sine ca un arici atins din greșală și toate prejudecățile își așteaptă victima în pragul orelor Un endroit caché pentru începutul lunii Ianuarie când toate secretele îți sunt dezvăluite pe jumătate iar undeva aproape fluviul transfrontalier … Continuă să citești poeme de Alexandru Cazacu
Dincolo de concepte și diferențele lor de utilizare, în inventarul culturii materiale putem enumera și obiecte fizice (îmbrăcăminte, obiecte de uz casnic, de podoabă, clădiri, produse etc.), iar în cadrul culturii spirituale includem și obiceiuri, credințe, valori, atitudini, limbaj, simboluri etc. Una dintre sarcinile cercetătorului cultural este de a studia căile prin care obiceiurile și … Continuă să citești CULTURĂ, EDUCAȚIE ȘI TRADIȚIE
Pe vremea copilăriei mele, a ne juca însemna a ne întâlni cu alți copii undeva, în afara casei, și a intra împreună într-un spațiu al magicului ce devenea o realitate obiectivă, atâta vreme cât ne jucam. Când trebuia să ne despărțim pentru a pleca acasă, de regulă seara, magia se încheia brusc, întristându-ne, și reintram … Continuă să citești CUM DEVIN COPIII NOȘTRI NARCISIȘTI
La vreme de vară, e parcă mai lesne a ne gândi la călătorii, romantism, tandrețe, lecturi seducătoare, o oarecare doză de duioșie, gurmanderii și conversații iscoditoare. Mi-a atras atenția un articol din The New Yorker, scris de Addie Citchens. Am ales acest fragment: „Femeile din biserică sunt presate de îndatoririle dragostei, de munca ei; bărbații, … Continuă să citești SEDUCȚIE SAU VÂNZARE ACCELERATĂ?
În ansamblul normativ care constituie dreptul comun, legiuitorul a prevăzut și reglementat instituția tutelei, cea care are menirea de a apăra drepturile minorilor aflați într-una din situațiile prevăzute expres de codul civil, cât și ale persoanelor majore, care, din motive medicale, nu au capacitatea necesară pentru a se îngriji de interesele lor. Procedurile pentru instituirea … Continuă să citești POLITICIENI SUB TUTELĂ
Ne amintim de poetul Gheorghe Pituț (1940 – 1991), mulți ani redactor la Viața Românească. Student la Cluj, în anii ’60 ai secolului trecut, a debutat cu poezii în revista Tribuna, în 1963. Transferat la Universitatea din București, frecventează cenaclurile „Nicolae Labiș” și „Junimea”. Debutează în 1966, cu volumul Poarta cetății. Redactor din 1967 la … Continuă să citești GHEORGHE PITUȚ – 85
Colocviul despre inefabil
Publicată inițial în Vatra (1894), povestirea Răzbunare de Carmen Sylva este precedată de precizarea „traducere liberă de I. L. Caragiale”; este reprodusă (fără această precizare) în deschiderea volumului Schițe (traduceri și originale), Editura Librăriei Școalelor Frații Șaraga, Iași, 1897, pp. 3-39; publicată în Opere II (1931), pp. 303-328, apoi în Opere I (2001), pp. 143-171 … Continuă să citești „RĂZBUNAREA” REGINEI. LA „EPOCA LITERARĂ”
O traducere de poezie presupune confruntarea cu o mare provocare: a reda un conglomerat de forme și idei care au o semnificație și un anumit ,,sunet” special în limba-sursă, într-o limbă-țintă diferită ca structură și ca melodicitate este de cele mai multe ori o întreprindere sortită eșecului. Traducătorul ar trebui să aibă acces la acea … Continuă să citești PRIMELE TRADUCERI ALE VERSURILOR LUI EMINESCU ÎN FRANCEZĂ
Teoria (dar și critica) literară a asociat termenului hermetism[1], înțeles ca o anume proprietate a unui text literar, diferite semnificații și origini, de la o încâlcire filologică deliberată și ostentativă, la o fabulație mistică fără un sistem coordonator și până la prezumția de profunzime insondabilă, inaccesibilă receptorului mediu, reprezentativ. Probabil, cazurile extreme ale asocierii cu … Continuă să citești DESPRE POIETICA HERMETICĂ (I)
Eram obișnuit să-l văd la fiecare ediție a târgurilor de carte de la București. Făceam schimb de opinii (uneori, și de cărți), transmiteam salutări prietenilor de la Brașov, respectiv, celor de la Chișinău sau Bălți. Poetul s-a ales cu „opere complete” mult prea devreme. Trecerea în neființă la o vârstă când toate păreau că doar … Continuă să citești „ÎNĂUNTRU” ȘI „AFARĂ” CU POEZIA LUI ANDREI BODIU
Mai mult ori mai puțin declarat, poezia lui Lucian Scurtu e o producție conflictuală. Prin operația tăioasă a unor exactități autorul are grijă de-a se înfățișa din capul locului pe un ton dubitativ, „slalomând neabil, dar statornic, printre înfrângeri imprevizibile și victorii de o clipă”. În fapt avem a face cu un melanj tensionat de … Continuă să citești UN OPTZECIST EXEMPLAR