Cu toate că a pornit destul de greu întregul proces de pregătire a evenimentului (de fapt, a fost vorba nu doar de un eveniment, ci de o bogată agendă încărcată de întâmplări culturale de excepție), Timișoara a făcut față de o manieră onorantă și remarcabilă performanței de a fi fost aleasă în acest an drept … Continuă să citești PURURI ȘI SIMPLU, BRÂNCUȘI
Un show-case (sic), pe românește o microstagiune, adică o concentrare de vreo zece spectacole în vreo cinci-șase zile s-a întâmplat la Chișinău, la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, între 8 și 14 septembrie. Exceptând ultima zi, cea cu Steaua fără nume, la celelalte am fost de față și pot, vorba ceea, „da samă”, ca să păstrez … Continuă să citești ZILE DE TEATRU LA CHIȘINĂU
Pornind poate, cine știe, de la exemplul MoMA (Museum of Modern Art) din New York, unele dintre muzeele celebre ale lumii au împrumutat obiceiul de a-și transforma titulatura într-un acronim. Probabil pentru ca memoria rapidă a veșnicului grăbit turist cultural s-o stocheze numaidecât printr-un „flash” de litere! Iar exemplele abundă. De pildă, V&AM (Victoria and … Continuă să citești Yves Klein, astăzi nu doar la MAMAC
Dramaturgul american Edward Albee (1928-2016) este cunoscut spectatorilor români mai ales prin celebra și mult montata Cui i-e frică de Virginia Woolf. În lumea (mai) largă, celebră este și piesa The Zoo Story. Pe care în 1958 o combină cu piesa într-un act Home Life. Adică viața casnică, mai pe limba noastră, rezultând textul Acasă … Continuă să citești Teatru/„Acasă, la Zoo” la ACT
Piesa cu final optimist a lui Mihail Sebastian, jucată cândva destul de des, cedase locul de multă vreme celorlalte, mai romantice, Steaua fără nume și Jocul de-a vacanța, prima având și o notă de protest social, convenabil inclusiv în regimul trecut. E drept, nici Ultima oră nu e inocentă, așa cum ar putea fi considerată … Continuă să citești Ultima oră la NOTTARA
Cu Poveștile cerului, poveștile pământului de Ștefan Mitroi (Editura Rao, 2021), distanța dintre cosmic și teluric se anulează, nu mai există antiteză, dimpotrivă, un suflet pur, precum cel al unui băiat de la țară (însuși autorul la vârsta aceea), preocupat nu de ludic, după tipare crengiste (Nică), caragialiene (Ionel Popescu) ori de eroic (Cuore al … Continuă să citești Sub cupola mitului
Timpul când visez, timpul când mă reîncarnez de Marius Zubac, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2022, 96 p. Grupajele incluse în acest volum sunt trei la număr: timpul când eram tânăr și la vizanțuri, timpul dragostei și al suferinței, timpul când mă gândesc la viață, timpul când mă gândesc la moarte. Horia Bădescu apreciază în … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 39-40 / 2023 Din 22 septembrie. Nicolae Manolescu, la Editorial: După câțiva ani de când am intrat în posesia DUI (Dosar de Urmărire Informativă), mi-am luat inima în dinți și l-am răsfoit… În ce mă privește, m-am confruntat cu aceleași mizerii cu care s-au confruntat cei mai mulți, dar nu m-am numărat printre … Continuă să citești revista revistelor
Uniunea Scriitorilor din România anunță cu deosebită tristețe încetarea din viață a scriitorului Adrian Munțiu, membru al Filialei București-Proză. Adrian Puiu Munțiu (5 august 1936 – 25 Septembrie 2023) a fost scriitor, editor și producător la Televiziunea Română. S-a născut la Cărpiniș, județul Alba. Între anii 1950-1954 a studiat la Școala Tehnică Secundară din Veștem, Sibiu. … Continuă să citești In memoriam Adrian Munțiu
Unde? Păi cum unde? Iat-o: justiția achită, împotriva tuturor evidențelor, doi foști securiști vinovați de uciderea unui nevinovat pentru că avea propriile păreri despre felul cum „marele conducător” comunist făcea praf țara asta; aceeași justiție întârzie procesul celor care „au tras în noi/16-22!” și nici la peste 30 de ani de la acele crime vinovații … Continuă să citești „ACOLO ESTE ȚARA MEA”?
Al treilea volum al seriei Caragiale de la Editura Cartea Românească (Colecția „100 de ani de carte românească”), dintr-o proiectată serie de patru volume, urmează celor de Teatru (prefață de Gelu Negrea, 2020) și Momente (2021, prefață de Ștefan Cazimir, cu 125 de ilustrații de C. Jiquidi și Nicolae Mantu), acest nou volum adunând textele … Continuă să citești O FRACȚIUNE DE SECUNDĂ
„Când frumusețea moare se întoarce negru haos” Shakespeare – Venus și Adonis – Alo… de la Teatrul Bulandra vă deranjăm, Laura Bătrânu… Domnul Liviu Ciulei vrea să vorbească cu dumneavoastră… Era un început de iunie, în 1970. După o jumătate de oră eram pentru prima dată faţă în faţă cu Liviu Ciulei. – Intră, … Continuă să citești AMINTINDU-MI-L PE LIVIU CIULEI
Gabrielei, in memoriam Moartea concomitent o stradă lungă scurtă cotită în zigzag ondulată în cerc pe când aveam succesiv 13 33 45 81 de ani omenești nu știam realmente nimic și deplângeam cele 12 minute de făt avortat îmi ziceam că ar fi fost mai bine așa respiri 12 minute aerul acestei planete cordonul ombilical … Continuă să citești MOARTEA SAU POEMUL SURPRIZELOR
De la o farsă de elev la un debut regizoral de senzație Pe Manea l-am cunoscut personal în vara lui 1971, la sfârșit de stagiune cred, după premiera cu Tigrul la Teatrul de Stat din Turda, unde de curând fusese angajat ca regizor. Pentru mine nu era, însă, deşi de abia câteva luni începusem să … Continuă să citești FRAGMENTE DINTR-O EVOCARE A LUI AURELIU MANEA
(Fragment) Nu știu ce să fac… Că editorul vrea să audă vocea autorului nu e ceva cu totul neobișnuit. Dar și autorul are dreptul să refuze ori să amâne, sub un pretext oarecare, să se facă auzit… Important e textul, cartea pe care editorul a acceptat s-o publice. Iar cartea (nu e vorba de un … Continuă să citești SCRIEREA UNUI ROMAN
Capitolul XXV Dat fiind că, în studiul introductiv (apărut în numărul precedent), am prezentat deja textul și circumstanțele redactării lui, ne oprim aici doar asupra datelor necesare pentru o succintă notă asupra ediției. Acest ultim capitol al edificiului autobiografic eliadian – în ordinea realizării, nu în cea a concepției –, acoperind perioada dintre 6 … Continuă să citești MEMORII
Pe lângă istoriile literare așa-zicând… serioase, există și alternative mai „speciale”, libere, „jucate”, nu obligatoriu… neserioase. Perspectivele lor neobișnuite, chiar surprinzătoare, sau caracterul ludic al respectivelor întreprinderi sunt asumate de autori. Rezultatele – care meritorii, care mai modeste. Interesante toate, foarte ori cât-de-cât, fiecare-n felul său. Cu autori reputați sau necunoscuți, profesioniști ai disciplinelor exegetice … Continuă să citești ISTORII LITERARE „SPECIALE” (I)
Provence, ținutul secret – cartea în jurul căreia gravitează, tematic, interviul de față – este al doilea volum pe care Ioan T. Morar îl dedică unei lumi aparte, în care locuiește de mai bine de un deceniu. În 2018, autorul mai multor volume cu statut de best-sellers a publicat Șapte ani în Provence. Despre Provence, … Continuă să citești AM DOUĂ ȚĂRI – UNA E ROMÂNIA, ALTA E PROVENCE
ÎNTOARCEREA Casele de la munte au pereții din lemn, strâmbi ca o tentativă de îmbrățișare, afumați de sobe vechi. A noastră are pivnița din piatră de râu cărată cu calul de departe, zidită de tata între două beții. După moartea lui, o iarnă întreagă am ascultat sunetul dălții modelând grinda la ore târzii. Dimineața, în … Continuă să citești poeme
Oamenii nu de adevăr sunt interesați, ci de realitatea percepută. Pentru ei – altfel spus, pentru noi toți -, percepția realității ține locul adevărului. Experiențele prin care nu am trecut sunt simple ipoteze sau povești spuse de alții. Nu ne interesează, nu ne constituie. Sunt teorie. Deloc întâmplător, în terapia de sorginte psihanalitică nu reconstituirea … Continuă să citești CÂND REALITATEA ESTE TOTUNA CU ADEVĂRUL
Așa cum spunea remarcabilul și complicatul Woody Allen, „dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă, împărtășește-I planurile tale de viitor”. Hai să luăm lucrurile mai ușor, să nu lăsăm cuvintele să se bulucească la gura noastră, în nicio situație, doar pentru că asta s-ar numi atitudine. Înlătură aroganța, excesul de zel și senzația (simpatică … Continuă să citești VREI SĂ-L FACI PE DUMNEZEU SĂ RÂDĂ?
După cum am promis în articolul precedent, revin cu câteva considerații noi asupra cărții Instinct[1] a biologului Rebecca Heiss, deoarece oferă nu doar o mulțime de informații utile și actuale, „împachetate” într-un stil plăcut ce facilitează asimilarea, ci și pentru că problematica, deși e pusă într-un limbaj nou, suscită interes de zeci de ani, și … Continuă să citești EU ȘI CELĂLALT
UN TIMP AL REVERENȚEI ADÂNCI Domnul Profesor m-a învățat că există, în literatură și nu numai, multe drumuri largi și mult mai multe scurtături – o mulțime uluitoare de drumuri laterale, de scurtături, de subterane; pe unele dintre ele, discret, m-a și învățat cum să merg. M-am bucurat să îl întâlnesc și să îl cunosc … Continuă să citești CORNEL UNGUREANU – 80
Cititorul poetului Nicolae Leahu știe că fiecare carte nouă a acestuia va fi o surpriză, de regulă, îmbinând disciplina clasică și libertatea experimentului modern. Autorul nu doar mânuiește, cu grația unui maestru de epocă, versul clasic, ci și oferă lectorului de azi cele mai surprinzătoare modele poetice, de o prospețime reconfortantă. În ceea ce ține … Continuă să citești NICOLAE LEAHU, POETUL