(simplitate și un ceai bun) Răbdarea e o virtute. A zilelor noastre? Atunci când suntem nevoiți să călătorim pe distanțe mai lungi, pașnica și mereu atenta indulgență ne ajută să ne liniștim și să trecem peste clipele de plictiseală, de monotonie, să acceptăm durerile de picioare sau de spate sau să credem că veșnica fâțâială … Continuă să citești IMAGINAȚIA, O MARE CREATOARE DE CONȚINUT
După ce s-a jucat de-a literatura în cele mai variate formule narative și teatrale, Val Butnaru comite un roman pur. Mai exact, un roman „realist”, cu toate ingredientele: autor omniscient, obiectiv, narațiune construită pe documente și fapte istorice. Un roman polițist suprapus pe un fundal istoric: Basarabia sub imperiul rus, văzută cu ochii corespondentului ziarului … Continuă să citești ADEVĂR ARTISTIC VS ADEVĂR ISTORIC
Poezia lui Ion Tudor Iovian ne oferă imaginea unei erupții continue. Un expresionism avivat fără încetare, condus la o treaptă paroxistică ce nu se satisface cu o formulă pasageră, dornic de variante ale răului pe care îl vizează programatic. O fierbere de varii simțăminte care nu se îndură a se limita, a se articula, a … Continuă să citești UN LIRISM AL DAMNĂRII
Până la această dată, opera lui Gheorghe Săsărman s-a concretizat, după un debut, în țară, foarte promițător, cu volumele de povestiri Oracolul (1969) și Cuadratura cercului (1974), tipărit, acesta, cu mutilări importante, sub ochii cenzurii comuniste, într-o suită de proze în care făptura amfibie a omului Săsărman, atrasă deopotrivă de Știință și Arte, s-a putut … Continuă să citești ÎNTRE PARABOLĂ ȘI AUTOFICȚIUNE
Pe coperta celei mai recente cărți a medicului Mircea Gelu Buta se lăfăie o poză în sepia în care se văd șoferul și pasagerii unui autobuz ieșiți să ia o gură de aer în timpul unui popas, într-o zi fierbinte din anul 1951. Căldura din atmosferă poate fi dedusă din faptul că cei mai mulți … Continuă să citești AMINTIRILE UNUI ORAȘ
Antibiograma: Determinarea, prin diverse procedee de laborator, a gradului de sensibilitate a unui microb la antibiotice. Este de notorietate că numele Gabriela Gheorghișor reprezintă, de fapt, cel al unui remarcabil critic literar și, totodată, sufletul revistei Ramuri, de la Craiova. Dar e mai puțin cunoscut că, la modul când mai discret, când mai curajos, … Continuă să citești O ANTIBIOGRAMĂ A SINGURĂTĂȚII
Subintitulată „Poezie” și deschisă de motto-ul tradus chiar de autor din Coriolan, al lui William Shakespeare (percepția individuală a virtuților și raportul oricând interschimbabil între mormântul și jilțul oratorului, ca antitetice și inevitabile limite umane), ultima apariție editorială a poetului Horia Gârbea (o mașină pentru zburat, Ed. Neuma, Apahida, Cluj, 2024) adună 32 de poezii … Continuă să citești DOAR 2,60 PE 1,30 PENTRU SINE
„Se întâmplă și minuni, obișnuia să spună paznicul. Uneori pur și simplu nu există altă cale și atunci se întâmplă o minune.” (Ingvild H. Rishøi, Stargate. O poveste de Crăciun) Născută în 1978, la Oslo, și afirmată mai întâi ca jurnalistă (la publicații precum Dagbladet și Dagens Næringsliv) și ca autoare de cărți pentru … Continuă să citești DESPRE COPII, MINUNI ȘI SPERANȚE
Noradrenalina este o catecolamină(?) care joacă multiple roluri în organism, ca hormon adrenergic și neurotransmițător al sistemului nervos simpatic. Partea finală a definiției de dicționar a acestei substanțe mi se pare cea mai „simpatică” și cea mai potrivită recursului la șiretlicul retoric numit după titlul lui Laclos, Legături periculoase. Da, dar, în același timp, … Continuă să citești INJECȚIE CU NORADRENALINĂ
Nu există multe festivaluri dedicate exclusiv cinematografului european, iar acestea sunt de obicei doar showcase-uri ce prezintă producții recente, grupate după criterii diverse, fără a recompensa valoarea. Dintre puținele festivaluri de film european care includ și secțiuni competitive dotate cu premii semnificative, „Crossing Europe” de la Linz este probabil cel mai important (valoarea totală a … Continuă să citești SOCIETĂȚI ÎN TRANZIȚIE, PERSONAJE ÎN TRANZIȚIE
Au trecut anii și cu ei generațiile care ascultau la Europa Liberă, acum câteva decenii, în serial, o lectură, captivantă pe-atunci, nu atât prin pitorescul faptelor și personajelor, cât prin semnificația de dincolo de cuvinte pentru cei care ascultau. Ferma animalelor de George Orwell era un fel de fabulă care dezvăluia – era să scriu … Continuă să citești ISTORIA COMUNISMULUI ÎN CHEIE ZOO
Hazardul aparițiilor de Elsa Dorval Tofan, col. Magister, Editura Limes, Florești, 2025 În ultimii șapte ani, traseul existențial mai mult decât sinuos al Elsei Dorval Tofan, scriitoare româno-canadiană, a îngăduit și câteva redutabile apariții editoriale, începând cu Lansare de promisiuni (debut) – trei volume de autor, alte două alcătuite și semnate în calitate de co-autoare, … Continuă să citești Breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 19 / 2025 Din 2 mai. Mircea Mihăieș, la Actualitatea: Dacă civismul a murit la noi odată cu căpătuirea mitingiștilor, dacă instituțiile plătite de stat nu pot sau nu doresc să-și facă treaba, trebuie găsite alternative. Orice om normal îți spune că nu se mai poate continua așa. În altă pagină, Angelo Mitchievici, … Continuă să citești Revista revistelor
Am aflat abia de curând, poate alții știau mai demult, că în Turcia democrată (?) nu poți candida la președinția țării decât dacă ai o diplomă universitară. Prevedere ok spui la început, dar când afli și continuarea… Primarul Istanbulului, opozantul principal al lui Erdogan, s-a trezit cu diploma anulată și arestat, ca să nu mai … Continuă să citești REFERINȚE ȘI MODELE
Mult comentată la apariție, volum cu volum, trilogia Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc s-a impus imediat ca reper major în exegeza prozei românești, încă din anii 1980 (reiau datele aparițiilor: 1980, 1981, 1983). A avut din start bune argumente de atracție: operă de maturitate, de vârf a unui critic deja vizibil „mare”; panoramă … Continuă să citești CE FEL DE CRITIC A FOST NICOLAE MANOLESCU? (VII)
Totul trece, totul revine; veşnic rulează roata fiinţei. Totul moare, totul revine în floare; veşnic curge anul fiinţei. Friedrich Nietzsche Omul este centrul vieții fără centru, insul răstignit în cele patru zări. Prin el măreţia şi durerea umană sunt cuvinte care caută să răspundă unor întrebări fără răspuns. Parteneri tainici şi inediţi ai teatrului, … Continuă să citești VOCI ȘI ECOURI
Una dintre dificultățile pe care trebuie să le învingem când dorim să studiem cu folos cărțile vechi de ascetică creștină, în care elementele teologice structurante sunt cele consacrate prin deciziile sinodale istorice, este de ordin terminologic. Cred că ar fi suficient să facem un efort de traducere a unor termeni specifici psihologiei ascetice, care par … Continuă să citești DIAVOLUL MODERN ȘI MITUL SUCCESULUI PERSONAL
Între cele mai ciudate texte ale lui Fernando Pessoa se află un grup de manuscrise și fragmente dactilografiate atribuite unui „heteronim” minor, cu apariție meteorică, Baronul de Teive. La începutul unuia dintre aceste fragmente apare precizarea că ni se prezintă „unicul manuscris” al respectivului autor, întrucât acest Barão de Teive urma să se sinucidă, nu … Continuă să citești FERNANDO PESSOA. RETORICA SINUCIDERII
Profil grecesc. Ah, femeile astea, acum sunt peste tot, e vremea lor. Fumează, normal. Părul strâns în coc, blondă, suplă, pare să aibă cam șaizeci de ani. Blugii îi vin trăsnet. Picioarele subțiri, antrenate. E desculță. Am fi putut schimba câteva vorbe, dar am preferat să dau politicos din cap și să trec mai departe, … Continuă să citești CREATURILE OCEANULUI SUNT DESCULȚE
1 E sâmbătă seara. E încă zăpușeală. Înserarea n-a reușit să potolească aerul fierbinte ce izvorăște încă din betoanele încinse. La Vecernie, ca de obicei, sâmbăta, va participa și arhiereul. De aceea catedrala arhiepiscopală e plină ochi. O atmosferă vibrantă și mistică, deopotrivă. Diaconii au aprins cădelnițele, se cunoaște asta după mireasma fină ce împânzește … Continuă să citești OMULEȚUL CU PALTON
Există o matrice primordială care cuprinde în sine tot ceea ce noi, oamenii, am atins, am descoperit și sistematizat dea lungul epocilor de civilizație, tot ce va urma să atingem în viitor, deoarece tot ce s-a descoperit în natură – în legile fizicii, biologiei, psihologiei – există aprioric. Nu descoperirea și înțelegerea noastră aduce realitatea … Continuă să citești INFLUENȚA SUBSTRATULUI MITIC ASUPRA GÂNDIRII
Se vorbește, din ce în ce mai mult, în ultima vreme, despre o generație egocentristă, lipsită de empatie, centrată pe împlinirea dorințelor personale, indiferentă la mersul lumii, o generație al cărei unic scop ar fi amenajarea confortului pentru sine. Din datele statistice existente, e imposibil să nu observi că această generație este contemporană cu pătrunderea … Continuă să citești SCURTUL DRUM AL SPECIEI SPRE PEȘTERA PRIMORDIALĂ
(meditații despre un anumit stil de viață) Pe lângă potecile mărginite de ciulini, maci înflăcărați își ițesc capetele și pașii duc agale spre niciunde, ca și cum acesta ar fi un loc. Ca o pre-gustare a unei alte vieți, ca o altfel de călătorie. Argonauți ai Lânii de Aur dar și rătăcitori prin insule și … Continuă să citești VIAȚA CA UN PARADIS COMOD?
Traducerile de teatru excluse din edițiile Caragiale de până acum, pentru că autorii traduși „nu vădesc afinități cu dramaturgia scriitorului român” – după cum îl citam pe Cioculescu în articolul anterior – arată o anumită temperatură a epocii și a autorului. Suntem în 1877-1878, așadar în preajma reprezentării Romei învinse de Alexandre Parodi – traducerea … Continuă să citești CARAGIALE TRADUCĂTOR (II)