Zéno Bianu, născut la Paris în 1950 din mamă franceză și tată refugiat politic român, urmaș al marelui cărturar transilvan Ioan Bianu, a debutat ca poet în 1971, cu Manifeste électrique aux paupières de jupes (Manifest electric cu pleoape de fuste), scris împreună cu Michel Bulteau, Mathieu Messagier și Gilles Mézière (dintre care primii doi … Continuă să citești Zéno Bianu sau dorința de infinit (I)
Autor: Viața Românească
MĂȘTILE FRIGULUI
* Mă amăgesc sunt viu îmi zic am ajuns acolo unde nu se ajunge decât mort nu am mai ieșit de o săptămână din casă ce să mă fac gândacii roșii izgoniți din bucătărie au ruginit de mult pe cheia din broasca ușii e atât de groasă rugina pe ei că niciunul nu-și mai aduce … Continuă să citești MĂȘTILE FRIGULUI
Cicatrici pentru Sfântul Anton
Despre Sfântul din Pod (care în Constanța a fost ținut în mansardă de nevasta unui avocat care îl întâlnise rugându-se în biserica din cartier și îl considera puțin retardat) (Genul: eboșă) (Anul: 1932. Locul: Constanţa) Apus de soare peste un bloc proaspăt, interbelic. Trei etaje, socotind şi mansarda. Ultima rază, adresată exclusiv mansardei. Interior sărac … Continuă să citești Cicatrici pentru Sfântul Anton
BOBO
1 E sâmbătă seara. E încă zăpușeală. Înserarea n-a reușit să potolească aerul fierbinte ce izvorăște încă din betoanele încinse. La Vecernie, ca de obicei, sâmbăta, va participa și arhiereul. De aceea, catedrala arhiepiscopală e plină ochi. O atmosferă vibrantă și mistică, deopotrivă. Diaconii au aprins cădelnițele, se cunoaște asta după mireasma fină ce împânzește … Continuă să citești BOBO
Poeme
ZIUA ÎN CARE VIN PEȘTII aveam aproape zece ani era iulie voiam să văd un film despre vestul sălbatic toți prietenii îmi povestiseră că era grozav și oricum îmi plăceau foarte mult asemenea filme erau pline de cai de arme de alte lucruri pe care nu le mai găseai decît acolo în filmele acelea toți … Continuă să citești Poeme
Un roman românesc necunoscut din 1856
Cercetarea începuturilor romanului românesc a fost la modă prin deceniile 6 și 7 ale secolului trecut. Tonul l-a dat Teodor Vârgolici cu lucrarea Începuturile romanului românesc din 1863, urmat de Mihai Barbu cu Romanul de mistere în literatura română ( 1981). Mai ales după ce Paul Cornea l-a identificat în S. Andronic, traducătorul lui Radu … Continuă să citești Un roman românesc necunoscut din 1856
„ZILELE CULTURII CĂLINESCIENE”, LA 50 DE ANI
De jumătate de secol, în fiecare an, la sfârșitul lunii septembrie, orașul Onești devine capitala spiritului critic, sub umbra tutelară a „divinului”, G. Călinescu. A fost visul de tinerețe al unui profesor local, Constantin Th. Ciobanu, firav și auster, ca un călugăr benedictin, care însă, cu tenacitate, diplomație, politețe, perseverență, atenție la detalii a reușit … Continuă să citești „ZILELE CULTURII CĂLINESCIENE”, LA 50 DE ANI
CONTESA DASH ȘI SCRIITORII ROMÂNI
Sub mantaua lui Alexandre Dumas sau cele douăsprezece nume ale Contesei Dash constituie unul dintre capitolele cele mai demne de interes din foarte documentata şi eclatanta lucrare a biografului şi istoricului literar Claude Schopp, apărută în 2014: Les Romancieres sentimentales. Alături de romanul Le nain de diable (Piticul diavolului), descoperit în această vară într-un anticariat … Continuă să citești CONTESA DASH ȘI SCRIITORII ROMÂNI
CĂRȚILE UNIRII. PORNIND DE LA INOCHENTIE MICU KLEIN*
Aflat într-un amar surghiun la Roma, Inochentie Micu Klein (1692-1768), primul mare episcop al românilor, simțindu-și apropiatul sfârșit, își exprima testamentar dorința de a fi îngropat în pământul patriei, în Catedrala Blajului, la a cărei temelie a pus prima piatră, exprimându-și convingerea că nu „poți învia cu adevărat decât în pământul patriei tale” și îi … Continuă să citești CĂRȚILE UNIRII. PORNIND DE LA INOCHENTIE MICU KLEIN*
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA LUI A (IV)
De ce își asumă Nichita, frenetic, rolul posedatului de daimon? Nu este o chestiune de cabotinism poetic, cum a fost uneori văzută. Este un fel de a face vizibil altfel trupul, de a găsi sensul temporal al cărnii muritoare, de a trăi poetic revelația corpului. „Vină peste noi din nou lumină” este o rugăciune. Iar … Continuă să citești ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA LUI A (IV)
Duminică, luni…
Așteptăm cu toții ziua de luni. Dar această Duminică nu se va sfârși niciodată. (Kafka) În contextul prozei scurte a lui Ion Luca Caragiale, Repausul dominical rămâne o narațiune exemplară pentru condiția omului caragialian și nu este deloc întâmplător faptul că un eseist profund ca Ion Vartic îi recunoaște acestui text calitatea de „schiță insolită … Continuă să citești Duminică, luni…
Andrei Vieru, gânditorul (mai) bun pentru Occident
Cartea își (re)cunoaște limitele, își fixează teritoriul reflexiv la o lărgime pre-gândită, în Elogiul vanității, Humanitas, 2016 (ed. fr. 2013), de Andrei Vieru, autor de succes în Franța, privit circumspect în România, aproape la limita ignorării. Odată strecurată aici această dezvăluire, devine o onestă scuză, față de cititor. Gustave Flaubert este evaluat critic în răspăr … Continuă să citești Andrei Vieru, gânditorul (mai) bun pentru Occident
poeme
S-a născut la 24 mai, în Leningrad. Tatăl său, căpitanul Aleksandr Ivanovici, a fost corespondent-fotograf de război, apoi a activat la Muzeul Marinei Militare din Leningrad și în redacțiile mai multor ziare. Mama, Maria MoiseievnaVolpert, a fost contabilă. În perioada 1947-1953, Iosif studiază în trei școli leningrădene, în 1953 rămânând repetent. Depune o cerere de … Continuă să citești poeme
Gaudí sau estetica tăcerii*
„Frumuseţea reprezintă încununarea adevărului, iar cum arta este frumuseţe, înseamnă că nu există artă fără adevăr.” (Antoni Gaudí) Una dintre problemele care apar în valorizarea estetică a oricărei opere de artă este subiectivitatea percepţiei noastre. Ceea ce Kant numeşte judecăţi apriorice şi ceea ce fiecare dintre noi aplică, adesea, într-un sens care nu are nimic … Continuă să citești Gaudí sau estetica tăcerii*
Un capitol al poeziei românești
Ion Pop ne oferă o masivă cercetare consacrată unui capitol al poeziei românești contemporane, socotite a se afla sub semnul neomodernismului. Din capul locului putem constata că perspectiva în care, în chip justificat, o situează autorul e una istorică, deoarece niciodată istoria nu a produs un mai puternic impact negativ asupra creației noastre literare decît … Continuă să citești Un capitol al poeziei românești
Radu Cosaşu și „amarnica dambla”
Nimic mai potrivit pentru Radu Cosașu decât ambiguitatea homeopatică a damblalei. Ea poate lovi/păli din senin, zic dicționarele, încărcându-te de furie și năbădăi, te poate înnebuni ori deda la deprinderi ciudate, stranii, la manii; dar tot ea poate numi cheful, pofta, pasiunea, chiar îndrăgostirea de ceva ori cineva. Mai mult, amarnicul trimite și la vrednic … Continuă să citești Radu Cosaşu și „amarnica dambla”
COMORI ASCUNSE ALE LITERATURII
Mihai Vornicu a plecat definitiv din țară în anul 1983, taman în perioada în care mă apucam să studiez literatura la Universitatea de Vest din Timișoara. Cărțile sale, câte vor fi fost, au dispărut din librării și biblioteci, numele său a devenit prohibit, presa literară l-a ignorat, de parcă nu ar fi existat niciodată. În … Continuă să citești COMORI ASCUNSE ALE LITERATURII
Despre iubire și singurătate
„Pe malurile râului Ikuta cresc multe păpădii. Abundenţa lor reflectă atmosfera oraşului cu acelaşi nume: este un loc ca o primăvară în care au înflorit păpădiile.” Pus în faţa acestor cuvinte, cititorul ar putea avea impresia că ceea ce urmează va fi o naraţiune senină, calmă şi luminoasă, ce va descrie universul naturii şi minunile … Continuă să citești Despre iubire și singurătate
Din manuscrisul unui nemuritor
Nu știu din ce pricină sau dacă este numai o întâmplare, dar anul acesta am primit mai multe manuscrise decât în toată viața laolaltă. Doar nu sunt editor, ci un cititor oarecare și totuși autorii îmi încredințează cărțile lor din fașă. Pentru unii, sunt singurul lector, pentru alții, unul din câțiva. Dar asta contează și … Continuă să citești Din manuscrisul unui nemuritor
LES AMIS DE MES AMIS SONT MES AMIS
Insistăm asupra „prieteniei”, pentru că în lumea artiştilor, aceasta a ajuns să fie un sentiment destul de rar întâlnit, amiciţia fiind bruiată, din ce în ce mai tare în ultimul timp, de orgoliu, infatuare, pizmă sau trufie. Ca într-un soi de competiţie inutilă. De aceea, o incitantă expoziție a făcut furori, nu demult, la Galeria … Continuă să citești LES AMIS DE MES AMIS SONT MES AMIS
Recurs la Istoria din afara manualelor, semnat Radu Jude
Filmul Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari, semnat de Radu Jude a fost recompensat cu Marele Premiu Globul de Cristal la Festivalul Internațional al Filmului de la Karlovy Vary, unde doar Liviu Ciulei în 1960 mai obținuse Marele Premiu al juriului cu Valurile Dunării în 1960. Performanța lui Liviu Ciulei nu … Continuă să citești Recurs la Istoria din afara manualelor, semnat Radu Jude
TEATRUL ȘI LITERATURA
De opt ani, Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj, dirijat de Mihai Măniuțiu, regizor eminent și scriitor fertil și inspirat, organizează un festival intitulat Întâlnirile Internaționale, în interiorul căruia cei prezenți pot vedea o serie de spectacole ale acestui teatru și uneori câte unul de la Teatrul Maghiar din localitate. Anul acesta, la ediția a … Continuă să citești TEATRUL ȘI LITERATURA
Lucian Blaga într-un fragmentarium biografic*
Autoarea acestei cărți a fost pasionată de poezia și viața lui Lucian Blaga încă din anii studiilor liceale. La examenul de bacalaureat sau de maturitate, cum se spunea pe atunci, a uimit comisia (hazardul a făcut să-i vină pe biletul de examen chiar Lucian Blaga) prin comentariul poeziei Mirabila sămânță, precedată de o sensibilă recitare. … Continuă să citești Lucian Blaga într-un fragmentarium biografic*
O locuire la Ploieşti
Urbei lui Nenea Iancu rareori i s-a întâmplat să aibă vreun proiect cultural care să treacă de consistenţa gulerului unei halbe băute cândva, de Însuşi patronul oraşului, în Grădina Lipănescului. Veleitarismul gregar, sindrofia preţioasă, impostura cu panaş, sămănătorismul comunistoid de tip „Cântarea României” sau nesătula paranghelie bahico-lirică, cu un aer vetust de kitsch obosit (ceva … Continuă să citești O locuire la Ploieşti