Casa înaltă, cu larg fronton triunghiular, sprijinit pe dalbe coloane de templu elen nu purta încă nicio inscripție comemorativă, dar mai păstra, parcă, ceva din alura statuar aristocratică a doamnei Magnolia Eudoxiu Popescu, din vremurile sale de glorie, când, în lungi rochii albe din voal dantelat și în eterice aurore bizantine înrămate-n uimirile mele, ieșea … Continuă să citești DRUMUL ASCUNS
Uneori, soarta este cu unii oameni prea aspră. În schimb, cu alţii, prea concesivă. E o axiomă pe cât de adevărată, pe atât de dureroasă, căreia n-avem cum a-i găsi pricină. Însă tot ea, ursita, trebuie să recunoaştem că lucrează compensatoriu. Când şi când, se mai târguieşte şi pune de la ea la cântarul vieţii … Continuă să citești TANGENT LA ETERNITATE. Vivi Anghel (1956-2000)
A fost „buzduganul” generației noastre, cel care, prin tot ceea ce a făcut și a scris, a dat de știre că e pe cale să se nască o nouă paradigmă literară. N-aș putea să bag mâna în foc că a fost „părintele” textualismului românesc, dar principalul lui promotor Gheorghe Iova a fost. Începând cu acea … Continuă să citești IOVA ÎN CENACLUL DIN CER
Premiul Vieții Românești la Festivalul Tudor Arghezi, Tg. Jiu, ediția XXXIX Cântec rusesc Pe gheața tundrei am țipat întâi, Și nici acolo nu eram acasă, Cântam țipând, nu mă vedeau frumoasă, Mi-au pus pe gură piele de omidă, M-au îmbrăcat în muguri și licheni, M-au încălzit la sân de baracudă, Să tac, să dorm, Să nu … Continuă să citești Premiul VR la Festivalul „Tudor Arghezi”- poeme de Teodora Cristina Ciobanu
Motto „Am deschis poezia de fosfor/ aici dospește sufletul nostru” George V. Precup este unul dintre cei mai pregnanți poeți de azi, aparținând generației 60-70. Discret, publicând puțin în presă și arar câte un volum, are calitatea de a gândi direct în imagini, torențiale. Cel puțin de la Dolor sau jupuind îndoiala, trecând prin excelentul … Continuă să citești MODULĂRI…
Există victime nu doar în rîndul oamenilor, ci și în cel al cărților. Este cazul celei pe care ne-o prezintă acum Vladimir Udrescu. După ce, în 1971, cenzura i-a stopat apariția unui volum de versuri care figura în planul ferm al Editurii Cartea Românească, tentativa de-a edita un nou manuscris la aceeași casă editorială, în … Continuă să citești Carte-victimă
Când păpădiile înfloresc de-a lungul drumului spre casă, îl aud din nou, sub presiuni nostalgice, pe Ion Mircea (Bruno) recitându-și hipnotic poemele tinere, dar și, mai nou, confesiunea lui Petru Poantă din Efectul Echinox: „În tinerețea noastră captivă, dar și mirobolantă, exaltam de încântare împreună cu Adrian Popescu, Dinu Flămând și Ion Mircea recitind, cu … Continuă să citești „Golurile dintre lumi”
Maeștrii sociologiei literaturii spun că orice autor are în minte, atunci când își scrie textele, conștient sau intuitiv, un cititor ideal căruia i se adresează. Ceva mai tehnic, Robert Escarpit acorda instanței critice rolul de mediator între un emițător (autorul unui text literar) și destinatarul său (cititorii), într-un act de comunicare activ în ambele sensuri … Continuă să citești COMPANION ÎN LUMEA CĂRȚILOR
„Munca mea constă în a scrie până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa. Eu nu fac romane, nu spun povești, nu pretind să distrez pe cineva, nici să fiu amuzant, nici să fiu interesant; vreau numai ca pietrele să devină mai ușoare ca apa”, spunea António Lobo Antunes în anul 2016. Nu va … Continuă să citești Antonio Lobo Antunes. „Pietre, oameni, amintiri”
La Sud stau cei arși de soare, de vânturi și de răgaz. De preget. De șovăială. De tihnă. De amânare. Acolo, își are sălașul oligarhia contemplației tolănite. Nobilimea dogorită de răsuflarea lui Dyonisos. Aristocrația kiefului de unde începe Isarlîkul. Numai acolo se dau cursuri gratuite de ataraxie pe înțelesul tuturor și pricepută de fiecare în … Continuă să citești O COBORÂRE LA SUD