Eroul de la Niagara La un capăt, firul de oțel era agățat de un mongolfier, ridicat mult în aer și trecea pe deasupra noastră, a întregii adunături, pentru a sfârși înfășurat strâns în jurul unui stâlp înfipt adânc în marginea dealului. În afară de balon, care ar fi putut cu ușurință să primească mai multe … Continuă să citești Proză
De la romantici, și mai abitir de la moderniști încoace, știm că „în orice lucru doarme visând neîntrerupt un cântec”, și este dat poetului să-l descopere. Iar „lucrul” devine din ce în ce mai mult, pe măsură ce ne apropiem și apoi depășim modernismul, o prezență în sine, pe măsură ce „cântecul” se estompează. După … Continuă să citești SFUMATO
Se scrie multă poezie autohtonă (nu neapărat și autohtonistă) în prezentul nostru literar, iar receptarea critică se dovedește prea adesea fragmentară, dacă nu chiar lacunară. Săptămânalele culturale, câte au mai rămas, rulează un număr relativ mic de autori (o excepție fericită: România literară, unde este o echipă întreagă de critici); și chiar în cazul norocoșilor … Continuă să citești POEȚI DE AZI
Despre arta fricii şi bijuteria autodistrugerii scrie Ioan Es. Pop într-o admirabilă şi neliniştitoare carte intitulată chiar Arta fricii (Editura Charmides, 2016), programatică într-un anume fel pentru că, iată, alături de alte cîteva volume ale unor poeți de diverse vîrste (iar Șerban Foarţă nu e deloc întîmplător evocat într-un poem precum ficatul e o carte … Continuă să citești Mielul pus în cuptorul fricii
Deşi a trecut mai mult de o jumătate de veac de când îi ascultam cursurile-spectacol de teorie literară, tot nu pot citi impersonalizat cărţile Profesorului Ion Vlad, adică amuţind vocea inconfundabilă, răsunător-modulată, pictural-sculpturală, în stare să corporalizeze idei şi să ţină ca sub hipnoză o sală cu două sute de balici (studenţi în anul întâi), … Continuă să citești Corporalizând idei
În anul 2003, un cercetător, Dumitru Radu Mocanu, a publicat, la editura Albatros, o interesantă selecție a notelor și rapoartelor întocmite între anii 1960 și 1971 de funcționarii Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor, care funcționa pe lângă Consiliul de Miniștri. Într-o cronică publicată în România literară la vremea respectivă îi numeam pe acești cenzori … Continuă să citești Viață de cenzor în comunism
Anthony Burgess și-a expus concepția cu privire la semnificația artei și rolul artistului în societate, în diferite epoci istorice, în mai multe eseuri. În opinia sa, întregul univers se întemeiază pe un paradox (doar aparent, însă, atenție!), în conformitate cu care stabilitatea ar fi generată de conflicte ascunse. Căci, spune scriitorul britanic, „suntem pe deplin … Continuă să citești Shakespeare & Burgess. Opoziții și identități în mișcare
Kadare nu este de pe lumea aceasta! Mă uit adesea la chipul lui, iar chipul lui mă aprobă, cu fiecare nouă privire. Este singurul scriitor a cărui viață nu mă interesează, pe mine care mă interesează îndeosebi viețile autorilor. Dar existența lui Ismail Kadare, pot să-mi dau seama, indiferent de cursul ei, dictat de vreo … Continuă să citești Acolo locuiește numai Ismail Kadare!
Nu! Nicio legătură între titlul acestei cronici și patronimul autorului. Legătura se face numai cu armânii. Epopeea aromânilor – chiar! nu s-a găsit nimeni să scrie romanul bejeniei lor! – aduce cu ea, mereu şi mereu, aluviuni de stări, de destine şi de oameni, care dezvăluie nu de puţine ori clipe de bucurie, sentimente de … Continuă să citești TOŢI OAMENII LUI TOMA
Pictorul Marin Gherasim ne-a părăsit. Avea 80 de ani, pe care nu-i arăta nimănui. Îi ţinea ascunşi în sipetul său cu nestemate. Acolo, de unde, o viaţă întreagă, făcuse să ţâşniseră pe pânzele semnate de el absidele, boltele, navele, scuturile, armurile şi cămăşile sfinte cu care ne încânta privirea şi ne solemniza astâmpărul. Era un … Continuă să citești A PLECAT UN MARE ARTIST: MARIN GHERASIM